Viața ca o limonadă

Viața ca o limonadă

Dulce. Alteori mai acrișoară. Deloc searbădă.

Călător. Răspântii. Bulevarde largi circulate sau alei neștiute.

Zburător cu aripi frânte. Arse de soare. Zbor prea înalt.

Lehamite. De una, de alta, de mai multe.

Poet fără muză. Dar care încă se mai amuză. În rime albe. Vorbele importante rămân nespuse.

Trecutu-i dus. Prezentul îl respir cu nesaț. Viitorul? Nu ghicesc în ghioc.

Ce ghioc? Ghiocei. Că doar vine primăvara cu ale ei raze de soare calde-reci ca yin-yang.

Cărămidă după cărămidă sau zadărnicie?

Zadărnicie. Fățărnicie. Ipocrizie.

La groapa lui Barbu nu au loc smerenia, modestia, credința.

Cine mai poate spune ceva despre valori? Care valori? Până mai ieri erau, dar azi ne-am întors cu susul în jos ca într-o căsuță alandala dintr-un muzeu al iluziilor.

Iluzii. Deziluzii. Luminița nu mai pâlpâie la capătul tunelului. S-a stins. Și s-a aprins un led. Alimentat de un panou solar.

Cărbunele-i bun doar de grătar. Așa cum gaterul e bun să transforme pădurile seculare în cherestea bună de export.

Scriu rar

Despre pandemia vieții am încetat. Așa cum am pus punct altor subiecte.

Realitatea nu place. Poveștile trebuie croite într-un anumit fel. Să creeze emoții. Ne îmbătăm cu apă rece.R ostogolim fake-news.

Ne încolonăm placizi o dată la câțiva ani la cabinele de vot, iar de a doua zi scuipăm în ciudă dezamăgiți c-am fost iarăși amăgiți.

Blestemați ne lamentăm ca o drama queen. Că tot avem o fascinație vampirească de sânge-albastru.

Unii visează la un medieval Țepeș

Dar vremurile-s altele. Domnitorii și voievozii trăiesc azi doar prin cărțile de istorie de ieri. Trist, dar și aceste cărțulii au început să fie din ce în ce mai proaste și mai denaturate.

Regii de azi nu mai sunt retrași în turnurile lor de fildeș. Palatele au turnulețe. Regii nu mai au supuși (doar sus-puși). Dar au și dujmani fără număr, fără număr.

Viața ca o limonadă

Așa că ascult cearta vrăbiuțelor. Hrănesc o rață ori un pescăruș de pe chei. Mângâi o pisică. Miros precum Ferdinand (ăla de la Disney) parfumul delicat al unei frezii. Fredonez o melodie lentă și nițel tristă a lui Celentano. Adriano. Italianul. Adevăratul. Nu ăsta de prin nu știu ce serial românesc.

Savurez o limonadă și merg mai departe zâmbind.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: