Lucruri care mi s-au întâmplat în 2020

Lucruri care mi s-au întâmplat în 2020

Lucruri care mi s-au întâmplat în 2020

Anul trecut am scris (prea) mult despre pandemie. Pandemie care, recunoaștem sau nu, ne-a afectat mult viața. Individual și colectiv. Despre greșeli.

Spre sfârșit de an, mi-am spus că este nevoie de o schimbare de direcție. Era decembrie. Luna cadourilor. A gândurilor bune. Timp de bilanț al anului pe cale să se sfârșească. Mulți au spus “2020, du-te”.

Ideea a fost pusă pe blog, în textul anterior – Ceva mai mult optimism.  Un an de la debutul nebuniei. Vreo zece luni de la ajungerea nebuniei și la noi. Vaccinul dă pentru unii speranțe. Chiar dacă nu vom reveni anul acesta (probabil că nici următorul) la libertatea, normalitatea de dinainte de covid, sper ca lucrurile să se îndrepte pe plaiurile noastre și nu numai.

Am decis să schimb puțin perspectiva

Un gest care este menit să facă bine.  Voi fi sincer. În primul rând să mă facă bine. Să îmi facă bine. Pentru că verbalizarea, în cazul de față chiar dacă nu e vorbă, ci așternerea pe blog a gândurilor, sentimentelor și întâmplărilor din 2020 ajută. Și voi alege să scriu despre cele bune. Să privesc partea plină a paharului.

Am și o rugăminte. Pentru voi, prietenii mei, care sunteți alături de mine, chiar și prin intermediul acestor rânduri. Vă invit, vă rog chiar, să faceți același lucru. Dacă vi se pare prea mult să așterneți pe hârtie lucrurile bune care vi s-au întâmplat în 2020, măcar luați o pauză de câteva minute. Scormoniți în amintirile recente ale acestui an. Sigur aveți amintiri plăcute.

Este un exercițiu. Pe mine mă ajută. Nu doar într-o situație ceva mai dificilă sau chiar a naibii de grea, ci este și un fel propriu de a mă raporta de multe ori la realitate. În caz contrar, probabil că m-aș întrista…

Lucruri care mi s-au întâmplat în 2020

1. Am devenit mai atent

Mai atent la oamenii de lângă mine. La cei care se presupune că intru în contact fizic. Nu cred că am devenit nici ipohondru. Și înainte ocoleam dacă vedem pe cineva că tușește sau chiar dacă strănuta și nu ducea măna la gură. Și erau destui care făceau asta…

Am devenit mai atent nu numai cu propria sănătate. Ceea ce este un lucru bun. Dar indiferent că este vorba de această nouă gripă chinezească sau de o gripă de sezon, nu aș vrea să-mi îmbolnăvesc membrii familiei. Sau a celei extinse. Și mă refer la cei mai în vârstă. La bunici. Care poate nu au sistemul imunitar la fel de puternic cum cred că îl am eu.

2. Mai mult timp pentru mine, pentru familie

Cum am renunțat la multe drumuri, mai ales de când cu restricțiile, cu lockdown-ul din primăvară, posibilitatea de a munci de acasă, am reușit să fac rezolv multe lucruri care erau puse pe hold.

Iar timpul pe care îl petrec zilnic cu cea mică, joaca, desenele animate (m-am pus la punct cu toate personajele actuale), dansul, cântecele, râsetele, lucrurile pe care le facem împreună, discuțiile pe care le avem (iar la 4 ani și jumătate turuie non-stop, pune întrebări, este foarte curioasă și observă lucruri, amănunte, care de multe ori ne scapă nouă, adulților)… sunt lucruri bune. Lucruri care mă fac fericit.

3. Mă felicit zilnic pentru alegerea făcută

Acum ceva timp, mărirea familiei m-au determinat să caut altă locuință. Nu este un secret că sunt din București La fel ca părinții, bunicii, cei mai mulți străbunici, mai toate rudele tot de aici.

Prețul unei locuințe în București (care mi se pare deplasat raportat la veniturile noastre) și prietenii de suflet m-au determinat să ne căutăm altă variantă. Mai convenabilă. Ca preț, ca suprafață. Aproape de prieteni. Într-un nou orăsel, ridicat de la zero, la circa 2 km de București. Dar la casă. Cu un petic de pământ. Însă suficient ca cea mică să alerge în picioarele goale prin iarbă. Suficient să am un câine de talie medie spre mare care să nu se simtă înghesuit într-un apartament și să nu fiu legat non-stop de plimbări matinale sau nocturne pentru diverse nevoi canine:)

După ce ne-am mutat, au fost și dăți  când drumurile erau și aglomerate, iar asta mă cam punea pe gânduri că petrec ceva minute în plus în trafic.

Acele minute au pălit în fața celor 10 luni din 2020, de la apariția primului caz, a nebuniei generalizate din România (și nu numai). Așa că după lockdown am ieșit destul de zdravăn. Probabil mult mai bine decât dacă mi-aș fi petrecut o lună izolat într-un apartament de bloc. Ceea ce nu este deloc rău. Și recunoscător acelor prieteni care m-au ajutat să fac această alegere.

4. Mi-am rafinat priceperea în ale bucătăriei

Nu e niciun secret că dintotdeauna mi-a plăcut să gătesc. Chiar dacă ai mei găteau extraordinar (și mesele îmbelșugate pline de prieteni stau mărturie), eu eram nițel diferit. Nu prea mă dădeam în vânt după bucătăria tradițională românească. Să nu fiu înțeles greșit, sunt multe mâncăruri absolut delicioase. Dar eu mai doream și altceva. Ce începusem să văd prin filme, emisiuni și mai apoi cărți de bucate ale unor bucătari străini. Cam așa am început.

Apoi a început să-mi placă să gătesc. Am început să învăț și despre a găti cât mai sănătos. Iar ultimele 10 luni m-au determinat, mai mult ca oricând, să aprofundez partea culinară. Clafoutis, tarte, creveți la tigaie rumeniți în unt, cu apio și usturoi, cornulețe. Am pus ardei iuți la borcan. Am copt brioșe cu afine sau ciocolată și am făcut pizza împreună cu cea mică. Cozonaci de Crăciun. Cei mai buni cozonaci mâncați vreodată. M-au durut brațele doua zile de la frământat. Dar a meritat. Pentru că au ieșit lucruri bune. Delicioase.

5. Am văzut o groază de filme și seriale

Atât de multe încât am ajuns în imposibilitatea de a mai găsi ceva pe HBO Go și Netflix. Aștept să-și mai actualizeze oferta pe 2021. Plus că anul trecut a fost un an destul de slab pentru cinefili, mult mai puține apariții noi, tot din cauza pandemiei, bat-o vina.

Ceea ce a fost un lucru bun, am reușit să mă pun la punct cu tot ceea ce îmi propusesem să văd. Nu reușeam pentru că mereu apăreau alte noutăți. Și nici nu aveam timp suficient. Acum am avut și timp și nici nu a fost vreo ploaie de noutăți.

6.  Banii. Banii. Banii.

În ciuda faptului că 2020 a fost un an extrem de slab financiar pentru mine, paradoxal m-am descurcat mai bine. De ce? Din multe motive. Nu am mai fost în mall-uri unde cheltuiam prea mulți bani (pe țoale în special, dar și pe te miri ce alte nimicuri care adunate dădeau gaură serioasă-n buget). Nu am mai luat masa la restaurante (am gătit cel puțin la fel de bine ca în locurile unde obișnuiam să iau masa, dar mult, mult mai ieftin). N-am mai plecat în concedii (am reușit doar câteva ieșiri, doar să nu uit cu arată câteva din locurile dragi mie).

Consider drept un lucru bun că am avut timp și chef să analizez unde e mai bine să îmi fac cumpărăturile, ce magazine au produse mai bune, mai potrivite pentru mine și familia mea, care au prețuri mai bune și care au un adaos mai fără obraz.

2 lei de acolo, 5 lei de dincolo… sunt bani care se adună și contează.

7. Am învățat să trec mai departe

Au fost prea multe momente când m-am consumat. Din cauza minciunilor pe care le auzeam. A nedreptăților pe care le simțeam pe propria piele.

Dacă pot să fac ceva să îndrept lucrurile, fac. Nu are rost să mă lupt cu morile de vânt, să duc războaie imposibil de câștigat. Nici măcar cele de uzură, cu rezultat incert. Viața curge. De ce atâtea griji care să-mi macine gândurile, starea de bine și mai ales nopțile? Strică zenul, strică starea de bine, sănătatea mentală, chiar fizică.

Este bine de multe ori să trecem mai departe. Să nu ne frământăm inutil. Grijile pot avea un efect de bumerang. Gândindu-ne excesiv la una și la alta, s-ar putea să ajungem într-un punct unde să nu ne mai bucurăm de nimic.

8. Am acceptat ideea că trebuie să te distanțezi și de unii oameni

Cred că fiecare dintre noi am întâlnit, de-a lungul vieții, oameni care ne-au adus numai probleme. Oameni mincinoși. Sau care nu au chimie cu noi. Oameni cu două sau mai multe fețe. Prefăcuți. Ipocriți. Falși prieteni, care te descos de una-alta ca apoi să te bârfească. Ipocriți. Oameni eminamente răi.

Mai rar, dar și mai dureros, este când în rândul familiei un astfel de om este pus pe rele. Pe creat probleme care nici nu ar trebui să existe din capul locului. De ce? Poate din varii motive. Dar, dacă din nenumărate discuții vezi că nu-și poate controla pornirile răutăcioase, toxice, care produc numai probleme… ce rămâne de făcut? Greu. Foarte greu. Mergi mai departe fitilul de la dinamită aprins sau încerci să iei o distanță considerabilă?

Dar, cred că este bine faptul că am acceptat că unii oameni pot fi toxici și nu pot fi schimbați. Cel puțin dacă nu-și doresc ei înșiși să se schimbe. Sau cel puțin dacă nu fac o schimbare vizavi de relația cu noi.

Iar 2020 mi-a adus două dezamăgiri imense. Mă opresc aici. Se știu ele. De la una dintre ele încă am speranța că își va regăsi echilibrul, despre cealaltă n-are rost nici să amintesc.

9. M-am distanțat considerabil de orice are legătură cu politica și… covid-ul

Politica dâmbovițeană

Prea multă energie și timp mi-am consumat pentru a fi la punct cu tot ce se întâmplă în politica noastră. Mi se părea că foarte multe aspecte ale vieții noastre sunt, într-un fel sau altul, decise de către cei care dau legi, ordonanțe, iau decizii politice.

Pe de altă parte niciodată nu am fost implicat direct în politică. Nu am fost membru al vreunui partid. Nici a vreunei alte organizații cu aspirații politice. Nu am participat la vreo manifestație publică de susținere a vreunui partid și nici la vreun protest. Nici online nu mi-am exprimat simpatiile sau eventualele antipatii politice. Am încercat să fiu echilibrat.

Ceea ce voi încerca și de acum înainte. Și nu doar echilibrat, ci și detașat. Cum spuneam: prea mult timp și energie mi-am consumat în zadar. Dacă tot nu mă implic într-un fel sau altul, nici nu mă mai interesează subiectul.

Anul trecut au fost două alegeri: locale și parlamentare. Chiar dacă poate părea imposibil pentru unii, personal nu m-am simțit că cineva m-ar reprezenta într-adevăr. Că cineva ar vorbi pentru mine, că cineva ar dori să facă ceva pentru mine. Rezultatul? Boicot. N-am votat.

Nu îndemn pe nimeni să-mi urmeze exemplu. Bun sau rău. A fost alegerea mea să nu aleg. Poate îmi voi schimba opinia în timp. Sau nu.

În orice caz consider că e mult mai bine pentru mine, sunt mult mai liniștit de când am ales să ignor posturile TV, așa-zisele articole online, discuțiile offline și tot ce ține de acest subiect care în loc să unească, să construim ceva împreună, mai mult ne dezbină și ne învrăjbește.

Carcalacul

De-a lungul anului trecut am scris, prea mult, pe tema noii gripe chinezești – covid. Primul text l-am scris chiar pe 27 ianuarie 2020, când la noi nici nu prea se vorbea de așa ceva, agenda publică era dominată atunci tot de… politică, de alegeri anticipate. Pentru cine vrea să își amintească.

Este tot un subiect care naște dispute, aprinde spiritele și nu am nici timp și nici energie să mai abordez un astfel de subiect. Cred că a fost de ajuns cât mi-am dedicat subiectului. Este bine pentru bine să iau cel puțin o pauză, să mă distanțez de acest subiect. Ca și cel subsecvent, al vaccinării. 

10. Am scris puțin în 2020

Anul trecut am scris cam jumătate față de ceilalți ani. Până anul trecut scriam un text cam la trei zile, iar anul trecut media a fost de un text pe săptămână.

De ce? Multe motive. Unele strict personale, altele nu. Nu știu cât de des sau rar voi scrie în 2021. Pentru că activitatea mea online nu înseamnă doar acest blog. Chiar dacă în jurul lui gravitează și celelalte modalități prin care mă exprim, respectiv pagina de Facebook și din ce în ce mai interesant mi se pare și Instagram-ul.

Încă nu m-am decis dacă e un lucru bun sau nu că am scris mai puțin. Apetitul nu mi l-am pierdut. Subiectele nu le-am irosit. Poate timpul pe care l-am alocat scrisului și starea de spirit nu a fost prea prielnică.

Și aici timpul își va spune cuvântul cât de des și încotro voi merge mai departe.

Lucruri care mi s-au întâmplat în 2020…

Foto: Pixabey

Comentarii Facebook

Un comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: