Când copilul te lasă complet mască 

Când copilul te lasă complet mască 2

Când copilul te lasă complet mască

Acum jumătate de an scriam un articol cu titlul Când copilul te lasă complet mască. Acum nu mai este vorba de fata mea cea mare, ci de cea mică. A venit și rândul ei să mă mase complet mască. Și nu, nu are nicio legătură cu masca chirurgicală, carcalacul de covid.

De vreo două săptămâni, și-a creat un tipic pe care îl respectă ca un ceas elvețian. Pe la 18.00 solicită și bineînțeles primește o mini-înghețată. Vanilie, ciocolată, vanilie și ciocolată, fructe. Orice, numai înghețată să fie. După ce o savurează tacticos, trece la partea doua. I se face foame.

Știu, e nițel pe dos, dar preferă înghețata înainte, nu după, așa că de ce să stric atmosfera. La 4 anișori poate avea încă un tantrum de toată frumusețea. Și pe cât de frumoasă e gurița ei, se poate auzi de la două străzi. Așa că dacă totul este în limite rezonabile nu ne stresăm nici noi, adulții, nici ea.

Iar mâncălica* e aceeași de când a început tipicul cu înghețata înaintea cinei. Cină care e musai să fie identică. Seară de seară. Pizza. Bine, aproape identică. Pentru că dacă este pizza, chiar nu contează ce topping are. Așa că putem jongla nițel și cu tipul de înghețată și cu tipul pizzei seară de seară, atâta timp cât primește înghețată și pizza. Și musai în ordinea asta.

* r-ul încă îl mai mănâncă, nu de fiecare dată, dar de cele mai multe ori:)

La cum o știu, probabil o va mai ține încă vreo două săptămâni și apoi va veni cu altă idee. Au mai fost iaurt și paste, suc de fructe și mămăliguță cu brânză și smântână, biscuiți și griș și altele asemenea:))

Dar asta nu-i nimic. Asta-i o chestie care m-a obișnuit oarecum. Alta este chestia care m-a lăsat mască.

Înghețata și pizza sunt servite pe îndelete. Dacă le termină în jumătate de oră deja este rapidă. Așa că nici nu-mi trece prin cap să institui vreo regulă, așa cum aveam eu pe vremea când aveam vârsta fetiței mele. Și aici mă refer în primul  rând că la masă nu se vorbește. Ba da, se vorbește! Masa este un bun prilej de reuniune pentru familie, de schimbat impresii. De vorbit!

Iar printre discuții, întrebările noastre, își fac loc și întrebările ei. Iar ultima întrebare de aseară – de fapt un șir de întrebări – a/u sunat exact așa:

– Tatiii, eu cum am apălut, cum am venit pe lume, cum am venit așa copil?

Ochi mari. Ai mei. Șah mat. Mască. Cum ziceam mai sus, nicio treabă cu aia chirurgicală. Apoi, cu un zâmbet, oarecum tâmp, pe fața mea am întrebat-o dacă îi place pizza și dacă mai vrea o felie. Între timp, procesoarele începuseră să se miște, să îmi fac un fel de plan cum să apuc subiectul. În nici un caz vechea poveste cu barza. Dar nici nu mă așteptam să vină așa repede întrebarea asta. Adică da, știa de bebeluși în burtică, dar niciodată nu a dus întrebarea mai departe.

Încă mai mestec, nu pizza, ci felul cum să abordez subiectul în cazul în care revine întrebarea. Ajută și cărțile pe subiectul ăsta, că doar abundă biblioteca mea, de cărți de… unii le zic parenting, eu prefer termenul de părințeală. Asta până vine practica și îți lovește teoria:)

Deocamdată nu a mai întrebat. Nici n-am de gând să deschid eu subiectul. Încă. Dar, data viitoare, când îl va mai deschide, cel puțin nu o să mai ia pe nepregătite.

La tine cum a fost? Când te-a întrebat prima dată? Cum i-ai explicat?

Și da, copiii au și această putere extraordinară, să te lase mască…

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: arhiva proprie

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: