Stare de nestare

Stare de nestare

Că prea mulți români s-au obișnuit să fie timp de 2 luni în arest la domiciliu este ciudat și nu pot să înțeleg.

Că nu s-a aplicat nicio regulă impusă pentru restul populimii când a fost vorba de export de sclavi pe plantațiile de sparanghel a văzut o țară.

Dar să citesc atâtea comentarii că de ce relaxare, că mai trebuia o lună măcar de arest la domiciliu, mi se pare… de fapt nu mai mă miră nimic.

Suntem ceea ce suntem

Mai mult nu putem. Nu vrem. Am tras obloanele. Am închis urechile, ochii și gura.

Cititul unei cărți a început să doară. Gândirea critică, filtrul gândirii s-a pierdut. Mâinile în sus le mai ridicăm doar când ne unduim în ritm de manele.

S-a umblat la cele mai mari frici ale oamenilor. La sănătate. La viață. O psihoză cum am întâlnit acum 30 de ani când toți strigau TERORIȘTII și mergea din gură-n gură că ăia au promis că “în fiecare casă o să fie câte un mort pe masă”.

Un popor nu mai suntem, doar o populație care mai viețuiește pe meleagurile astea mai frumoase decât merităm. Alții au ales alte meleaguri, dar asta e altă discuție.

Am fost cu toții părtași la distrugerea a două lucruri elementare pentru neamul ăsta: educația și credința.

Suntem mai dezbinați ca niciodată. Le-am făcut pe plac tuturor politicienilor care asta au vrut. Să ne spargă-n mii de cioburi.

Iubesc România, dar, din păcate, nu am aceeași prețuire pentru o prea mare parte a actualei generații.

Stare de nestare. D-asta nici n-am avut putere să scriu zilele astea. Am început. Am șters.

Nu mai am putere să văd vreo giakă de piele, să mai aud vreo declarație sau vreo ședință transmisă-n regim de breaking news pe TV sau radio.

Să-i mai aud despre măști când ei înșiși nu le poată sau le poartă aiurea.

Când Constituția NU este respectată.

Ce vremuri…

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay 

Comentarii Facebook

Un comentariu

  • Adi 3PAS 23 mai 2020 Reply

    Sunt de acord cam cu tot ce ai spus….trăim o realitate tristă dar știi la ce concluzie am ajuns? Suntem orientați prea mult in exterior, la modul critic și vehement uitând să ne uităm în interior și să ne iubim. Oare tot alții ne-au adus aici?

    Oricum…apreciez că ai scris ceea ce simți

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: