Un arc peste vreme de trei generații

Un arc peste vreme de trei generații

Un arc peste vreme de trei generații

Încep cu prezentul. Apoi mă voi întoarce în timp, ca să revin cu gândul la… viitor.

Tocmai am fost la ultimul film Star Wars / Războiul Stelelor. Al 11-lea. Și nu l-am văzut singur, ci împreună cu fata mea cea mare.

O nouă speranță

Pentru mine, Războiul Stelelor are ceva special. Foarte special. Primul film – O nouă speranță – din această lungă serie a debutat când veneam și eu pe lume, dar am aflat de el ceva mai târziu, spre sfârșitul anilor ʹ80.

Pentru că următoarele două filme din această serie au avut premierele în SUA în 1980 (Imperiul Contraatacă) și 1983 (Întoarcerea Jedi). Acest film care încheia prima trilogie l-am văzut cu tata prima dată la cinema, apoi s-au reluat și primele și nu le-am ratat nici pe ele. Bineînțeles le-am revăzut și pe video.

Însă pentru mine Războiul Stelelor a însemnat o călătorie fantastică într-un viitor care semăna întrucâtva și cu poveștile și basmele pe care le citisem până atunci. Tot despre nenumărate încercări grele, tot despre lupta binelui cu a răului. Așa am prins gustul pentru literatura SF și am descoperit bogata colecție a tatălui meu.

Ceva mai târziu aveam să aflu că această trilogie punea bazele unui adevărat fenomen. Peste ani și ani tot se auzea că seria începută în 1977 va continua. Abia după 20 de ani zvonurile au început să prindă contur și apare ce-a de-a doua trilogie (1999 – Amenințarea Fantomei, 2002 – Atacul Clonelor, 2005 – Răzbunarea Sith).

Le-am văzut și la cinema, apoi am revăzut întreaga serie de 6 filme pe DVD împreună cu tata.

Ultima dată am mai văzut această serie împreună cu tata… 

Următorul film din cea de-a treia trilogie a apărut în decembrie 2015 – Trezirea Forței. Mi-ar fi plăcut să-l văd și pe acesta cu tata. Deja aveam o tradiție. Dar, nu se mai putea, de o lună purtam doliu după tata

Când mi-am mai revenit, cât de cât, mi-am luat inima-n dinți și am mers să-l văd. Nu singur.

De data asta eu eram tata… 

Și copilul era fata mea. Prima data când afla despre universul Star Wars. I-a plăcut filmul. Așa cum îmi plăcuse și mie cu vreo 30 de ani în urmă când mergeam la cinema cu tata. Eu eram nițel cam dezamăgit de film, chiar am scris despre asta, dar poate nici starea mea de atunci nu era cea mai bună…

Nu sunt deloc adeptul ideii că istoria se repetă. Pot argumenta mult și bine de ce. Și totuși, în fiecare an de atunci, la fiecare nou film din seria Star Wars am mers împreună cu fata mea (2016 – Rogue One, 2017 – Ultimii Jedi, 2018 – Solo).

La fel s-a întâmplat și ieri când am văzut Ascensiunea lui Skywalker. Cu o seară înainte o surprinsesem pe fata mea cea mare (pentru că între timp nu mai este fata mea, ci fata mea cea mare) citind Asimov. N-am mai stat pe gânduri, am făcut rezervare la cinema și apoi am întrebat-o dacă vrea să mergem să-l vedem. Răspunsul ei: mai întrebi?

Probabil peste alți câțiva ani vom merge și cu cea mică.

Probabil peste alți ani vor merge ele cu copiii lor sau eu cu nepoții mei.

Și atunci îmi voi aminti de tata. Sau copiii mei de mine…

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook

Un comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: