Ce am înțeles în 2019 despre noi

Ce am înțeles în 2019 despre noi

Ce am înțeles în 2019 despre noi

În ultima vreme am scris puțin, cu toate că aș fi avut foarte multe de spus.

Dar am înțeles două lucruri. Ambele urâte.

Primul

Nu te poți baza pe cineva să te ajute la nevoie.

Nu mă refer la prieteni pentru că aici depinde doar de noi ce fel de prieteni de facem.

Doar nu aiurea e vorba aia din bătrâni că prietenul la nevoie se cunoaște.

Mă refer la statul român.

La ce s-a întâmplat cu Alexandra când a sunat la 112, la cum i s-a vorbit. Că am aflat că nu este un caz singular, asta e altă poveste…

De circul mediatic nu televiziunile sunt vinovate, ci responsabilii care instrumentează cazul. Și o fac așa bine că au realizat că Alexandra nu a fost prima fată căzută în mâinile acelui căpcăun. O tragedie care putea fi evitată! Așa de bine au instrumentat și cazul primei dispariții. Urât.

Al doilea

Are legătură cu noi. Cu fiecare dintre noi.

Abia am ieșit dintr-o campanie electorală. Una în care actorii politici au fugit ca dracul de tămâie unul de altul. Dar au știut să arunce cu venin.

Iar noi? Am preluat veninul lor și ne-am înrăit. Campania lor am dus-o la paroxism noi în familiile noastre, în prieteniile noastre, la muncă. Și am ajuns să-i urâm, să-i considerăm proști sau de rea-credință pe cei care nu aveau aceeași opinie politică cu a noastră. Urât.

Îmi văd de viața mea

Așa că mi-am cam băgat capul între umeri și nu prea am mai scris. Iar când am mai postat ceva pe blog a fost de cele mai multe ori impersonal.

Concluzia

M-am uitat în stânga și-n dreapta la alți colegi de breaslă și puțin spre deloc au scris despre ce am înțeles eu. Poate sunt eu pe contrasens, ori sunt prea sensibil. Probabil ambele și e ok așa.

Pe de altă parte, mai mi-am dat seama de altceva. Subiecte de genul ăsta nu interesează. Sau cel puțin mi-am obișnuit eu prea mult audiența cu alt tip de subiecte, cu cele foarte personale, uzuale acestui tip de blog.

Așadar, voi reveni la subiectele uzuale ale Jurnalului unui tată, cele despre mine și copiii mei, despre gândurile și experiențele mele, ale noastre. Rar, probabil extrem de rar, voi mai aborda altfel de subiecte, ca cele despre care spuneam la începutul acestui text.

Și dacă tot este 23 decembrie, în prag de sărbătoare, vă trimit gândurile mele bune.

Să fiți fericiți, multă sănătate și Crăciun luminat alături de cei dragi!

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Foto: Instagram.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: