Zece așteptări versus o singură realitate

Zece așteptări versus o singură realitate

Zece așteptări versus o singură realitate

Am două fete: cea mare are 13 ani și este în clasa a 7-a, iar cea mică are aproape 3 ani și jumătate și este la grupa mică de la grădiniță.

La anul, probabil că voi avea mai multe emoții decât cea mare: liceul.

La fel de multe mă vor aștepta când cea mică va ajunge și ea la școală. Pentru că an de an m-am confruntat cu 1.001 probleme legate de sistemul românesc de învățământ.

Mă aștept ca măcar fata mea cea mică:

1. să nu fie cocoșată de un ghiozdan cu prea multe cărți când va ajunge la școală!

2. să nu aibă atâtea teme ca cea mare; sunt încă copii, mai au nevoie de TIMP de joacă!

3. când va începe fiecare an școlar să aibă manualele deja tipărite și nu ca acestea să apară prin semestrul al doilea!

4. ca acele manuale să nu mai conțină greșeli!

5. să învețe la școală și lucruri utile și practice, care o vor ajuta și pregăti pentru ziua de mâine, nu pentru cea de ieri!

6. să nu mai contribuie la fondul clasei pentru perdele, prelungitor, retro-proiector, calculator, boxe, copiator, hârtie copiator, hârtie igienică, cretă, săpun lichid, pahare de plastic, detergent pardoseală și altele asemenea pe care școala nu le oferă!

7. să nu mai fie nevoită de profesori să cumpere nșpe manuale/culegeri/caiete de lucru suplimentare, că deh… editura oferă bonusuri de vânzare!

8. să aibă cât mai multe săptămâni altfel, iar acestea chiar să fie altfel și nu doar o lălăială egală cu chiulul!

9. să aibă parte de profesori cărora chiar le place meseria, nu de oameni blazați, frustrați, obosiți sau nervoși!

10. să simtă plăcere să meargă la școală, nu să o vadă ca pe o pedeapsă inutilă!

Realitatea este că…

vom rămâne înțepeniți în aceeași logică ilogică în care e normal ca an de an ministrul de resort să fie schimbat.

întotdeauna noul ministru strică ce a făcut predecesorul și din principiu aduce ceva nou, dar nu neapărat mai bun.

ori îmi voi sparge în continuare capul cu acest sistem ca și până acum ori îmi voi sparge portofelul pentru a găsi o alternativă.

cea mai importantă materie de studiat va rămâne o limbă străină.

S-ar putea schimba ceva?

Realitatea este că totul se reduce la politică!

Eu aș propune celor trei partide să lase prostiile și certurile politice la o parte și să înțeleagă că a venit timpul să fie conceput un program unitar, la nivel național, de importanță vitală pentru viitorul nostru.

Un program care să fie respectat indiferent dacă guvernarea este galbenă, albastră, roșie sau va avea culoarea curcubeului.

Iar paznicii, garanții respectării acestui pact să fim chiar noi, părinții.

Probabil că ar trebui să se implicăm mai mult. Să punem mai multă presiune. Prin ședințele la nivelul școlilor. Prin crearea unor organizații eficiente, funcționale, puternice care să poate conta în stabilirea cursului corect al viitorului propriilor copii în ciudatul, învechitul, osificatul și cel mai probabil coruptul sistem de învățământ românesc.

Există și acum o sumedenie de organizații, asociații și alte entității. Dar ultimii 30 de ani ne-au demonstrat că acestea nu pot fi o voce unitară.

Dar cele de mai sus sunt doar niște idei, dacă bune au nu, doar voi și timpul poate ști…

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: