Două scurte călătorii: una-n trecut, alta-n viitor

Două scurte călătorii: una-n trecut, alta-n viitor

Am zis să iau o scurtă pauză de la cotidian. De la alergătura zilnică, de la gândurile și treburile care trebuie rezolvate acum. Din când în când e bine să ne mai deconectăm. Sunt o mulțime de variante și fiecare alege ce-i mai bine pentru el. Sau nu…

Azi am ales să fac două scurte călătorii: una-n trecut, alta-n viitor.

Prima călătorie

Cea în trecut e simplă. Pur și simplu va consta în scormonirea unor unghere mai îndepărtate ale memoriei mele. Vreau să călătoresc cu… 30 de ani în urmă.

Octombrie 1989. Aveam cam aceeași vârstă cu fata mea cea mare. Mai erau vreo 2 luni până la Revoluție. Habar n-aveam. Mergeam la școală în uniforma mea bleumarin, cămașă albă și cravată roșie. Eram… pionier, ca de altfel toți ceilalți copii de vârsta mea. Acum, după 30 de ani, zâmbesc nițel contrariat pentru că sunt tot într-un costum bleumarin, cămașă albă și cravată roșie. Fără să am vreo nostalgie după acele vremuri, poate doar după frumoasa mea copilărie.

Teme, apoi joacă. Multă. Mult mai mult timp liber decât are fata mea care este tot clasa a 7-a. Ca și mine acum 30 de ani.

Ce mai aveam în afară de timp?

Cărți. O cuprinzătoare bibliotecă acasă, de care tata se îngrijea să tot crească.

Prăjituri excelente. De casă sau chiar alea de la cofetărie, cu frișcă adevărată.

O groază de prieteni. Dintr-un bloc cu 44 de apartamente eram 40 de copii! Iar în blocurile dimprejur cam la fel.

Jucării? Nu prea multe, dar mai mult decât suficiente. Nu prea erau jucării pe care să mi le doresc, nici posturi TV care să mă facă să-mi doresc ultima apariție a vreunei mașinuțe sau ceva asemănător cum e acum. Aveam cărți de joc, șah, colecționam și făceam schimb de surprize (cu artiști ori mașini / avioane de la guma Turbo) și timbre. Mai aveam un pistol cu rondele, unul cu capse și  unul pe care-l umpleam cu apă doar vara. Două mingi, una de cauciuc de 35 lei și un Artex din piele. Iar prin octombrie 1989 cred că încă mă jucam cu o țeavă cu cornete. Sau desenam frunza pe asfalt.

Ce nu aveam față de ce are fata mea cea mare acum?

În primul rând nu exista Internetul. Nici laptop.

Să mai zic de telefon mobil? Aveam un telefon fix cu disc:)

Emisiuni TV? În primul rând aveam un TV cu o diagonală cam pe jumătate din cel pe care îl are ea. Și alb-negru, nicidecum color. 100 de posturi? Hahaha!!! Doar unul. Emisie nonstop? Nici măcar, doar vreo 2 ore. Ceva mai mult în week-end. Emisiuni anoste, singurele de care îmi amintesc cu plăcere erau Gala Desenului Animat și Teleenciclopedia. Și filmele de la Studio X. Adică de la bulgari.

Apă caldă și nici curent nonstop nu aveam. Locuiam la etajul 9. Seara presiunea scădea îngrozitor la apă. Plus economia de curent. Dacă mă prindea ora 19 prin octombrie 1989 cu temele nefăcute și pica curentul mă descurcam. Teme la lumina lumânării. Pe bune. Știu că pare SF acum, după 30 ani. Dar alea erau vremurile atunci.

Mă opresc aici. Spuneam că vreau să fac o călătorie în trecut. Nu voi mai face comparații cu prezentul.

Dar, voi porni în altă călătorie. De data asta una imaginară.

A doua călătorie

Octombrie 2049. Încă sunt pe aici. Voi avea vreo 72 de ani. Probabil că tot o să scriu. Poate nu țaca-țaca la tastele de la laptop, ci voi dicta. Probabil nici nu vor mai exista bloguri. În orice caz, Jurnalul unui tată va avea un alt nume. Sper că Jurnalul unui bunic să fie mai potrivit;)

Nu știu dacă voi fi la pensie. În 30 de ani mai mult ca sigur că limita de pensie va crește de la 65 de ani la 75 de ani. Iar eu peste exact 30 de ani voi avea… 72 de ani. Sprinten și lucid în câmpul muncii. Dacă nu mi-a zis tata să mă fac polițist… așa îmi trebuie, altfel acum eram deja la pensie:))

În continuare voi merge pe jos. Mult. Ca și acum. Cu deosebire că voi fi un ciudat care circulă pe îngusta banda destinată altor ciudați ca mine. Ciudați care-și folosesc picioarele să… meargă. Restul? Mașini electrice. Trotinete electrice. Biciclete tot electrice. Puțini vor mai fi care să… pedaleze. Scutere electrice. Încă se va lucra în continuare la… teleportare;)

Cum vor fi oamenii prin octombrie 2049 de ani? Probabil mulți oameni vor fi diformi. Grași. Din motivele de mai sus. Gârboviți. De la privitul non-stop a ecranelor. Dar situația se va îmbunătăți odată cu apariția la scară largă a clonelor sau a corpurilor artificiale îmbunătățite genetic, iar “amintirile” noastre vor putea fi descărcate într-un corp nou-nouț. Se va rezolva astfel și problema celor care se simt inconfortabil cu propriul… sex sau cu sexul în general.

Vor exista corpuri artificiale fără o identificare de gen. Rezolvată și problema suprapopulării. Nicio grijă că peste încă 30 de ani se va pune problema perpetuării speciei.

Omul va fi Dumnezeu

Perpetuarea se va efectua doar prin modificare genetică și fertilizare in vitro. Nu va mai exista noțiunea de tată, mamă sau familie.

Nu vom mai privi spre stele. Vom călători spre ele. Peste 30 de ani vom avea colonii pe Lună, Marte și pe mai multe stații spațiale.

Nu ne vor mai interesa frecușurile politice interne, culoarea politică. România va fi o părticică a unui întreg. Un guvern mondial va coordona totul.

Nu va mai trebui să înveți limbi străine. Traducătoarele universale în timp real își vor face cu brio datoria.

Bun, imaginația mea poate să mergă pe nenumărate ipoteze, mai bune sau mai rele, mai aproape de adevăr sau mai fanteziste.

Ideea era o călătorie a mea în viitor. Ce voi face eu? Voi alege să rămân într-un un corp îmbătrânit de peste 70 de ani dacă voi avea posibilitatea achiziționării unui corp de… 20 de ani? La fel peste încă… 30 de ani.

Va fi cineva care ar refuza această ofertă de viață veșnică… aici?

Pentru că la cum văd îndepăratrea tinerei generații de religie, nu va mai exista vreo dilemă din acest punct de vedere. Iar alte probleme etice se vor fi rezolvat odată cu apariția legală a fermelor de clone pentru organe sau pentru întreg corpul.

SF sau viitoare realitate? Ne auzim peste 30 de ani.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: