România în anul 2019 este un stat eșuat

România în anul 2019 este un stat eșuat

Timp de 30 de ani România s-a afundat

După momentul de euforie de după acel decembrie 1989, an de an, timp de 30 de ani, România s-a afundat. România în anul 2019 este un stat eșuat.

Nu voi zugrăvi o imagine apocaliptică, dar nu putem uita privatizările pe 2 lei, distrugerea făbricilor românești. Vânzarea lor la fie vechi. Apoi vânzarea terenurilor pentru așa-zise dezvoltări imobiliare. Șomaj. Inflație. Falimente bancare. Caritas. FNI. Dormi liniștit. Falimente ale multor, prea multor societăți comerciale. Cele mai mici salarii din Europa. Spitale unde intri bolnav, dar nu știi dacă ieși vindecat sau cu o ditamai infecția nosocomială ori între patru scânduri. Spor negativ al populației. Cea mai mare migrație a românilor din istoria noastră.

Totul din ce cauză?

A dragilor noștri de politicieni. Că peștele de la cap se împute. A legilor strâmbe ori prea stufoase sau a schimbărilor peste noapte de nșpe mii de ori, că nu mai știi ce este de făcut și ce nu. Dar politicienii nu sunt veniți de pe Lună. Sunt tot dintre noi. Oameni poate ca noi. Mai răi sau mai buni. Asta este oglinda noastră.

Că tot spuneam mai sus despre spitale. Citeam zilele trecute că a fost inaugurat un spital. Însă este singurul spital construit în ultimii 30 de ani.

Cine are copii știe cum sunt schimbate programele școlare de la an la an. Să mai spun de calitatea îndoielnică a manualelor? De sincopele privind apariția lor an de an? De greșelile conținute în aceste manuale?

Cine are mașină și mai ales cine călătorește frecvent știe ce lipsă acută avem de drumuri. De parcări. Iar străzile din marile orașe sunt sufocate de mașini. Nu există preocupări practice ale primarilor în a veni cu soluții reale. Doar declarații și studii de fezabilitate. Schimbări de borduri. Dublarea sau triplarea acestora. Lipsa pistelor de bicicliști. Mai nou a apărut și problema bicicletelor electrice. Pe unde circulă? Pe trotuar sau pe stradă?

Dar ziceam că nu vreau să fiu prăpăstios

Să nu văd doar lucrurile rele. Așa că nu voi continua cu marile realizări ale ultimilor 30 de ani. Dar voi muta direcția spre anumite repere care ne-au șocat.

Care ne-au arătat atitudinea absolut incompetentă a anumitor autorități, lipsa sau proasta comunicare a acestora, dar și tratarea cazurilor cu sictir și lipsă de interes, chiar și în ceasul al doisprezecelea. Pentru că merge și așa.

2005 – răpirea celor trei jurnaliști români în Irak

A fost pusă batista pe țambal. Secretizară toată afacerea. A fost răpire pe bune sau una înscenată? Sunt multe ipoteze, multe întrebări care vor rămâne fără răspuns.

Singurul element pozitiv este faptul că cei trei au fost eliberați după 55 de zile în care România a fost pusă pe jar.

2006 – fuga lui Omar Hayssam

Implicat în criza jurnaliștilor români răpiți în Irak dar și în multe alte afaceri mai mult sau mai puțin dubioase.

Arestat în 2005, eliberat un an mai târziu, când reușește să fugă din țară. Au picat atunci multe capetele: șeful SRI, șeful SIE, șeful DGIPI și procurorul general al României.

Nu am aflat până azi adevărul, cum a putut fugi, dacă a avut concursul autorităților.

2013 – băiatul în vârstă de 4 ani moare după ce este atacat de… câini maidanezi

Sute de plăgi prin mușcătură au fost găsite pe trupul copilului!

Moartea lui a dus la modificarea legislației privind gestionarea câinilor fără stăpân.

Vinovați?

Oficial proprietarul terenului care adăpostea acei câini și ADP Sector 2.

Neoficial? Politicienii care s-au opus acestor modificări legislative și numeroase ONG-uri. Toți puneau viața unui câine mai presus de cea a unui om.

În ciuda numeroaselor cazuri reclamate de-a lungul anilor a oamenilor mușcați, desfigurați. Pe principiul, i-au făcut tu ceva câinelui maidanez, sigur acesta simte omul rău.

Să nu fiu înțeles greșit. Sunt un mare iubitor de animale. Dar întotdeauna integritatea fizică și viața umană trebuie să primeze.

Nu, acei oameni nu au fost mușcați de lupi în pădure, ci în oraș!

Copilul nu a fost omorât de ursul din pădure, ci de câinii maidanezi în apropierea Parcului Tei din sectorul 2!

2014 – accidentul aviatic din Munții Apuseni

La data de 20 ianuarie, în jurul orelor 16.00, un avion aterizează forțat într-o zonă împădurită din Munții Apuseni.

În urma acestei aterizări pilotul și un pasager au murit, iar ceilalți cinci pasageri au fost răniți.

Accidentul este anunțat la 112 de către unul dintre pasagerii răniți la scurt timp după aterizarea forțată.

Autoritățile au fost incapabile în a localiza aeronava. Noroc cu niște localnici ajunși la fața locului care anunță ei locația exactă. Evacuarea răniților are loc la mai bine de 7 ore de la producerea accidentului

A urmat un val de demisii: un secretar de stat din MAI, șeful IGSU, directorul general și directorul de operațiuni al ROMATSA, ministrul de Interne.

Câteva lucruri s-au remediat, altele nu, cum se va vedea în continuare.

2014 – elicopter SMURD prăbușit în Lacul Siutghiol

La aproape un an de la accidentul aviatic din Munții Apuseni, la data de 15 decembrie, tot în jurul orelor 16.00, un elicopter SMURD s-a prăbușit în Lacul Siutghiol.

A urmat imediat un apel al unui localnic la 112. Cei patru membri ai echipajului au murit. Intervenția s-a încheiat oficial după 12 ore de la producerea accidentului

Controverse? Destule.

Una ține de diferența de minute bune cu privire la momentul producerii accidentului. ROMATSA față de camerele de supraveghere din zonă.

Controverse legate de faptul potrivit căruia după momentul producerii accidentului s-ar fi auzit strigăte de ajutor. Dacă echipele de salvare ajungeau mai repede, se puteau salva vieți? Să nu uităm care este temperatura unui lac în decembrie…

Intervenția unei companii de servicii subacvatice, specializată în operațiuni de salvare și căutare pe mare a fost întârziată de autorități aproape două ore. Cu toate că fusese solicitat ajutorul lor chiar de către Autoritatea Navală Română…

Probabil că dacă era anunțată și Agenția Română de Salvare a Vieții Omenești pe Mare altul era deznodământul.

Alt val de demisii: prefectul Constanței, șeful ISU Constanța, șeful Inspectoratului General de Aviație din MAI (ulterior promovat în altă direcție).

S-a remediat ceva? Nu. Totul a mers strună. Singurul vinovat se pare că este un fost președinte al Consiliului Județean Constanța pentru… achiziția elicopterului prăbușit.

2015 – incendiul de la clubul Colectiv

Un club din sectorul 4 București de 425 mp, cu 80 de locuri pe scaun pentru consumatori. Un concert rock.

Izbucnește un incendiu care se propagă dubios de rapid. Dintre cei circa 400 de participanți, 186 sunt răniți, iar 64 au decedat.

Controverse?

Focul provocat de artificii au permis arderea clubului în nici 3 minute. A fost tratat în prealabil clubul cu o substanță extrem de inflamabilă care se ajute propagarea și intensitatea focului de către o mână criminală? A fost totul premeditat?

Vinovați? Încă nu avem oficial, doar un slogan destul de corect: Corupția Ucide. Alături de Nepăsare și Prostie, aș adăuga. Sper să nu fie vorba de Intenție…

Urmări: demisia Primului Ministru și a Guvernului, a Primarului Sectorului 4.

Numeroase localuri (baruri, restaurante, cluburi, săli cinema etc) au fost închise pentru lipsa autorizațiilor de la ISU.

Au fost mesaje lacrimogene pe Facebook ale unor astfel de patroni care-și turnau cenușă-n cap că au pus viața clienților în pericol. Mesaje extrem de apreciate. Mii de like-uri. Mii de share-uri. Sute de comentarii favorabile. Pe nimeni nu am văzut să critice vreun astfel de patron că s-a trezit din foamea de bani abia după Colectiv.

Multe localuri s-au redeschis între timp. Nu știu dacă și-au rezolvat problemele legate de autorizații…

În ciuda declarațiilor oficiale, am constatat că autoritățile nu sunt pregătite în a gestiona o astfel de tragedie. Nici acum nu avem suficiente paturi pentru victimele cu arsuri grave.

2016 – Hexi Pharma

Scandalul dezinfectaților diluați.

Într-o țară cu grave probleme legate de infecții nosocomiale! Totul pe fondul tragediei de la Colectiv.

De zece ani de zile existau informații privind problemele dezinfectanților produși de Hexi Pharma. Zece ani în care autoritățile nu au luat nicio măsură!

După ce un jurnalist este servit cu un set de documente probabil de la un angajat al firmei, urmează mai multe anchete de presă. La presiunea publică, urmează anchete și penale.

Urmarea?

Directorul Hexi Pharma se sinucide în urma unui teribil accident rutier voluntar. Există voci care spun că a fost ajutat.

Ministrul Sănătății demisionează.

Autoritățile încep urmărirea penală pentru spălare de bani și evaziune fiscală.

De ce? Câteva indicii. Achiziții din Cipru. Prețuri de câteva ori peste media concurenților. Mituire factori de decizie din Ministerul Sănătății.

Nu voi scrie despre toate afacerile scandaloase în care au fost implicate persoane aflate la conducerea diverselor instituții ale statului. Cine vrea își amintește sau poate căuta despre unele mai vechi (Țigareta, Jimbolia, Armagedon, Ciorogârla, dosarele din zona IT, contractul cu Bechtel etc) sau altele mai noi.

2019 – oroarea din Caracal și iarăși lipsa localizarii 112

Am scris aici despre asta în ultimele zile aici:

Ce vreau să spun după ce am scris atât?

Avem o problemă gravă legată de corupție.

Această cangrenă a cuprins tot statul. Primăriile. Armata. Învățământul. Sportul. Turismul. Sănătatea. Justiția. Poliția. Politicul.

Toată această corupție înseamnă:

  • lefuri mici pentru cei care muncesc cinstit, dar numeroase taxe și impozite;
  • nivel foarte jos de trai comparativ cu restul Europei;
  • infrastructura rudimentară;
  • educație precară a copiilor noștri. Altele sunt modele promovate, nu cele care aleg calea grea, prin muncă și talent.
  • violență. Sub tot spectrul. De la bullying până la violență în familie, agresiune sexuală, violență pe stradă și la volan și culminează cu crima.
  • incompetență la nivelul autorităților.

Dacă s-ar aplica drastic legea, de la sancționarea celor care scuipă semințe pe jos,  șoferilor care scutură scrumiera pe caldarâm la semafor, până la fapte grave, dacă procesele de corupție nu ar dura câte 10 ani şi nu ar mai fi selective poate că lucrurile se vor schimba în bine.

Dar am ajuns ca în 2019 o copilă de 15 ani să ceară ajutor la 112 că a fost răpită și violată, iar poliția să îi spună “nu pot sta în telefon domnișoară că avem și alte apeluri, rămâneți acolo că vine echipajul de poliție, negreșit va veni, da, două-trei minute, ce naiba?

Altminteri, vom rămâne fără speranța zilei de mâine, fără să vedem luminița de la capătul tunelului și vom continua să plecăm care încotro.

Noi, ăștia cât de cât normali și care mai văd și aud lucruri, printre intoxicările unora sau altora mânați de diverse interese. Sau, dacă nu vom mai putea noi, măcar să ne asigurăm că vom face tot ce putem ca ai noștri copii să ajungă într-o altă țară. Normală.

Pentru că România în anul 2019 este un stat eșuat.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook

3 comentarii

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: