Câteva constatări la 42

Câteva constatări la 42

Câteva constatări la 42

Sâmbătă, pe 20 iulie, am constatat, printre altele, că a mai trecut un an. Al 42-lea de când am venit pe lume. Se întâmpla într-un an destul de zbuciumat, anul marelui cutremur, 1977. Dar nu despre acel an vreau să povestesc. Nici n-aș putea să o fac. Primele amintiri le am de pe la vreo 3 ani.

Dar vreau să povestesc despre sâmbăta trecută. Am tras câteva constatări. Zece la număr. De ce zece? Așa s-au nimerit.

1. Ce merge la o cafea

Dimineața zilei de sâmbătă am început-o la o cafea. Ca de obicei, până aici. Dar în loc de micul dejun, am ales ceva diferit. O felie de pâine prăjită cu dulceață de caise. Făcută în urmă cu 2 zile de mine (în aceeași zi în care am făcut și crumble cu caise). Mi s-a părut un mod incredibil de a începe ziua. Incredibil de simplu și de gustos. Asta până a doua zi, când la cafea am servit o felie generoasă de tort:)

2. Când trebuie să tragem și puțin aer în piept

Mai târziu am ajuns în Kaufland și apoi în Mega Image

În Kaufland o tipă tânără țipa că vrea să facă reclamație șefului de magazin că nu e posibil să facă două cozi dacă vrea să cumpere măsline și mezeluri. Ce să zic? Erau șapte case pentru produsele care se vând vărsat. Șapte case, șapte cozi.  Pentru măsline, mezeluri, brânzeturi, carne de pui, carne de porc, pește și încă ceva. Cozi e mult spus, erau 2-3 persoane și nici măcar la fiecare casă, doar la vreo 2-3.

În Mega altă tipă tot pe la vreo douăzeci de ani efectiv țipa la o casieră că nu este afișat prețul la un borcan gol.

1 leu și 50 de bani, îi răspunde calmă casiera.

Tipa se întoarce cu alt borcan, ceva mai mare. Nu e posibil să nu fie afișat prețul! Vrea să facă reclamație șefului de magazin. Dar toate printre țipete.

2 lei, spun eu sigur pe mine. Nu știam cât costă exact în Mega, dar borcane la fel cumpărasem cu două zile în urmă pentru dulceața de caise de care spuneam mai sus. Și dădusem 2 lei pe un borcan cu tot cu capac. Ce diferență exorbitantă putea fi!?

Tânăra nu mă crede. Se duce iar la casieriță să-i scaneze borcanul. Evident costa… 2 lei:)) Nah, că nu e nicio diferență, îmi spun eu în gând. Nu știu dacă s-a dus să caute un borcan de 3 lei, am lăsat-o țipând și gesticulând de mama focului.

Morala? Prea mulți nervi. Prea mult țipăm. Prea reclamagii ne-am făcut. Iar ultimii ani mi-au dat să văd și să mă conving că tocmai reclamagii de profesie sunt cei mai puțin perfecți. Doar pretenții de la alții, nu și de la propria persoană…

3. E frumos să ai prieteni mulți

E bine să primești urări. Și spune asta o persoană destul de modestă, adicătelea eu. Paradoxal, în ciuda faptului că sunt destul de activ pe social media și mai mă vede lumea pe la diverse evenimente, nu mă dau în vânt să fiu centrul atenției.

Am observat o curiozitate. Nu e de vină numai Facebook că te atenționează să-i urezi o zi minunată lui X sau Y că e ziua lui/ei. Mai sunt și “deconectați” care efectiv știu. Nu le trebuie FB.

4. Cea mai frumoasă urare

Când fata mea de 3 ani și 1 lună a început să-mi cânte “La mulți ani!”, lăsându-mă cu gura căscată și lăcrimând de bucurie, emoție, surpriză… e bună și creșa la ceva. La mai multe, de fapt.

5. Cifrele de pe tort

Mi s-a părut nițel ciudat să-mi mai pun cifrele vârstei pe tort. Dar cum soția a insistat… nu de alta dar m-a și amenințat că dacă nu vreau cifre îmi umple tortul de 42 , nu 42, ci 43 (ca să fie fără soț) de lumânărici. Am ales varianta cu cifre.

Era să le și pun invers: 24. Dar m-am gândit că e mai bine să-mi pun 42 de dorințe:))

6. Rămân la 42 (cel puțin 1 an)

 Mă întreba cineva cum mă simt acum. Bine🙃

Uneori mă simt de 20, alteori de 60, deci oarecum se compensează.

7. Bucuria tortului

E amuzant că se bucură de tort mai mult decât mine altcineva. Fetele mele!!! Cea de 3 și cea de aproape 13 ani.

8. Tradiția merge mai departe (cum spune un slogan cunoscut)

Incredibil e faptul că am reușit să-mi duc tradiția mai departe. Cea conform căreia a doua zi la cafea servesc o felie de tort rămasă/salvată de ziua precedentă.

Nu că cele două fete ar da 2 lei – cât costa borcanul din Mega – pe tradiția mea, dar cred că le-a ajuns feliile generoase. De două ori!

9. Rămân în trend

O boxă portabilă chiar e utilă, mai ales dacă și ai nelimitat la net ori wifi de la vreun vecin;) Una dintre rarele ocazii când folosesc Youtube-ul. Shame on me!

Până de curând trăgeam niște mățăraie de fire pentru boxele pe care le aveam și pe care le foloseam cu rândul (Logitech mai noi și Panasonic mai vechiuțe, dar care-și fac excelent treaba)

10. Sfântul Ilie

Sâmbătă, pe 20 a fost și Sf. Ilie, dar curios nici părinții și nici nașii nu m-au botezat Ilie, ci Cristian.

Sf. Ilie chiar și-a făcut prezența. E acolo sus și a adus ploaie.

Probabil că mai erau câteva constatări de la 42, dar astea am apucat să le notez în telefon până să mi se ducă bateria. Iar după ce a venit seara și mi-am culcat fetele m-am alimentat și eu în liniște cu un păhărel de vișinată făcută în casă. Nu sunt un consumator de alcool și cu atât mai puțin al tăriilor – vișinata aia poate intra foarte ușor la categoria asta – dar pot spune că nu se compară cu niciun whisky, gin sau mai știu eu ce de prin comerț.

Dacă ți-a plăcut ”Câteva constatări la 42” și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: arhiva proprie (tortul Krantz – o variantă extrem de dulce și însiropat, un tort plin de ciocolată, nuci, zahăr caramel, probabil că undeva pe la vreun milion de calorii, un alt exemplu cum lucrurile extrem de gustoase nu sunt și cele mai… sănătoase, dar la câte urări de sănătate am primit zic eu că e un fel de dispensă, nu?)

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: