Cele trei luni

Cele trei luni

Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine vara este ceva special. Poate pentru că și sunt născut la mijlocul lunii lui cuptor.

Poate pentru că mi-au plăcut mai mult vacanțele de vară decât școala. Șșșt! Asta sper să nu o citească fata mea cea mare. De cea mică încă nu-mi fac griji, la trei anișori…

Poate pentru că după ce am terminat prea mulții ani de școală (cu toate că toată viața avem de învățat ceva), mi-am rezervat bune părți din concediile de odihnă pentru, evident, vară:

Am uitat de iarnă și ninsoare,

Acum e vară: mare, valuri, soare!

Înghețata-i doar pe băț sau la cornet 

Surf pe val sau doar pe… internet;)

Iunie

Faptul că în iunie nu am fost prezent prea mult blog nu înseamnă că am fost plecat, ci doar că nu prea am fost în apele mele.

Până acum vreo trei ani mai aveam un motiv de bucurie în luna lui cireșar.
Nu despre cireșe este vorba, cu toate că anul acesta m-am delectat cu ele parcă ca niciodată.

Ci despre faptul că era ziua tatălui meu – motiv de bucurie, sărbătoare, reuniune a familiei extinse. Nu era genul care să se serbeze la restaurant, ci acasă, înconjurat de cei dragi.

Motiv să-și etaleze talentele în ale gătitului, în a orna masa cu diverse bucate delicioase. Un om jovial, energic, cu o tolbă pliiină de bancuri. De fiecare dată altele. De trei ani, pentru mine iunie nu mai e cum era…

Am rămas cu amintirile. Dulci-amărui. Acele amintiri frumoase despre care știi că niciodată nu vor mai putea fi repetate. Iar ce-i mai ciudat, cu trecerea timpului, ușor-ușor se estompează, iar în locul lor vin altele mai recente.

În cazul meu, amintiri cu cea mică care a venit pe lume la vreo jumătate de an de când tatăl meu a devenit doar o… amintire.

Poate că toate au până la urmă un rost, poate că așa reușim să mergem mai departe…

Las subiectul ăsta pe mai târziu, poate peste vreo 20-30 de ani îl voi aprofunda. Până atunci filosofii, poeții, preoții sau chiar fizicienii să-și bată în continuare capul.

Iulie

Prima zi. Primul articol pe blog. Luna mea preferată din an. Probabil că narcisistul (oare?!) din mine scrie asta. Doar ziceam mai sus că urmează ziua mea.

Cum sunt un consumator de fructe de sezon, nu pot decât să mă bucur în continuare de cireșe și vișine, dar și de caise, iar mai spre final cei trei P: prune, pepeni, piersici.

Ar mai fi câteva evenimente luna asta, dar nu vreau să stric surpriza. Toate la timpul lor.

August

Copila mea cea mare, se face și mai mare, va împlini 13 ani. N-oi fi eu cel mai bun prieten cu numerologia sau alte minuni ezoterice, dar nu pot să nu remarc că de foarte mulți ani 13 are o semnificație aparte pentru mine. Da, asta chiar ar fi un subiect bun de scris și poate nu voi aștepta să o fac peste vreo 20-30 de ani ca în cazul semnificației vieții noastre pe pământ.

Până atunci, sănătoși să fim. Și că tot a fost despre vară, nu uitați de hidratare (fiecare după preferințe, dar eu recomand apa) și de concedii.

Trei luni.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: