Mamă bună versus mamă vinovată

Mamă bună versus mamă vinovată

Mamă bună versus mamă vinovată

Scriu deja de 3 ani despre universul copilăriei. Unii mă cataloghează că aș activa pe nișa de parenting. Alții strâmbă din nas numai când aud de parenting.

Parentingul

Pe românește s-ar traduce drept creșterea copiilor. Sau universul copilăriei, cum am spus mai sus.

Problema unora cu termenul de parenting cred că ține de presiune. Unii au făcut o adevărată religie din parenting și au găsit pentru orice aspect al vieții  de părinte câte o soluție. Voi detalia nițel.

Se spunea că nu există un manual de creștere a copiilor? Greșit. Acum există sute, mii de astfel de manuale.

Problema # 1

Foarte multe astfel de manuale sunt traduse. Uitându-se că realitățile noastre, viața noastră de zi cu zi, alimentația, tradițiile, toată dinamica familiei restrânse sau lărgite și câte ar mai fi de adăugat diferă de realitățile americanilor. Ale francezilor. Sau ce altă limbă a fost tradus.

Problema # 2

Unele apelează la exemple școlărești, de gâgă. Ca un fel de manual pentru mașini, adică apeși pedala aia ori butonul ăla și ai rezultatul asta.

Așa și în unele cărți de parenting. Ai situația dată. Tu trebuie doar să faci asta și să spui fraza asta magică și vei obține rezultatul ăsta.

Ei bine, realitatea de cele mai multe ori nu este așa. Chiar dacă tu faci aia și spui cuvintele alea mantră vei avea surpriza că nu vei obține reacția de la copilul tău așa cum îți promite cartea aia.

Problema # 3

Altă problema este că nu mai știi ce să alegi. Care carte e bună, care sfat chiar funcționează.

Am văzut prea des părinți care iau pe nemestecate o chestie citită într-o carte care se vrea inspirațională ori revoluționară de parenting. Sau altă chestie citită pe vreun blog de parenting. La fel spusă la nesfârșit. Că sigur așa este și nu altfel că doar a citit despre asta.

Dar asta e valabil și în alte subiecte mai mult sau mai puțin sensibile cum este parentingul. Manipularea. Extragerea unor lucruri din context. Să le arăt altă carte care indică exact contrariul susținut de prima carte. Sau că poate ambele se înșală!? Cum nu dețin adevărul suprem mă abțin.

Spuneam că parenting-ul tinde să se transforme într-un fel de religie. Religie a mamelor bune. Religie care nu poate fi pusă la îndoială. Că doar așa scrie în cartea aia. Sau așa zice la vreo conferință vreun expert în parenting.

Expert în parenting!?

Tot timpul m-a amuzat chestia asta chiar dacă n-am scris până acum. Înțeleg un psiholog care este specializat pe probleme educaționale, școlare etc ori un medic pediatru ori un alt asemenea specialist. Care poate fi numit specialist într-o anumită zonă din universul parentingului. Dar expert în parenting? Adică o centură neagră cu 10 Dan în parenting. Scuze dar am luat o pauză să râd nițel.

Pe de altă parte mai și zâmbesc amar pentru că unii așa ziși experți în realitate nu sunt deloc părinți perfecți. Că nu degeaba avem vorba aia cu să faci ce zice popa, nu ce face popa. Apoi, a fi un părinte perfect (există așa ceva?) ajută enorm, dar nu garantează 100% că vei avea un copil perfect. Pentru că mă întorc la analogia aia cu mașina. Copilul nu este o materie primă, o bucată de lut, să o modelăm exact cum dorim.

Observ o inflație de experți în parenting, autori de cărți de parenting sau  care organizează tot felul de conferințe. Unde participă mame sau chiar tați. Probabil tot din cauza presiunii puse pe părinți de către alți părinți. Mai puțin din cauza marketingului experților în parenting.

Despre parenting aș putea să scriu mult și bine. Poate chiar o carte. Dar asta nu ar însemna că va fi o carte de parenting. Poate despre parenting. Și nici nu m-aș intitula vreodată expert în parenting, cu toate că cine îmi vede biblioteca sau știe cât citesc legat de acest domeniu ar fi tentat să creadă contrariul.

Mai amintesc, în grabă, despre faptul că unii au făcut alergie la parenting. Există pe Facebook un grup numit “antiparenting”! Cu vreo 50 mii de membri. Nu intru în detalii, am zis în grabă.

Bun, trec peste prea lunga introducere despre parenting și unii experți din acest domeniu și ajung la ceea ce îmi propusesem din capul locului.

Mamă bună versus mamă vinovată

Într-un domeniu atât de sensibil, cum spuneam că este universul copilăriei, ne place să lucrăm cu dublă măsură. Ne place să arătăm cu degetul, dar ne displace profund dacă suntem arătați cu degetul.

Sunt atâtea subiecte de care se feresc mulți bloggeri care scriu pe nișa parentingului. Subiecte considerate tabu. Cartofi fierbinți. Buhuhu. Din frică că ar pierde cititori care sunt clar de o parte sau a alta a baricadei. Că așa-i la noi. Musai trebuie să fie albă sau neagră. Iar dacă alegi tabăra albă neapărat trebuie să arunci cu pietre în tabăra neagră. Și viceversa. Nu există nuanțe. Nici culori. Dar există superioritate. Care trebuie demonstrată cu orice prilej.

Iar tot ce am scris mai sus a plecat de la a nu știu câta nevoie a unor mame bune de a arăta cu degetul către o mamă vinovată. Vinovată că a ales să nască prin cezariană. Oameni buni! Pe lângă faptul că este alegerea fiecărei mame cum să nască nu arătați cu degetul, nu condamnați o mamă că naște prin cezariană. Nu amintesc de faptul că există suficiente cazuri când asemenea opțiune nu este deloc o opțiune a mamei, ci o indicație a doctorului sau chiar o necesitate pentru sănătatea sau chiar viața mamei. Sau a copilului. Ori a ambilor.

Ca tată m-am săturat de astfel de discuții.

Mamă bună versus mamă vinovată

Ești mamă bună doar dacă alăptezi. Dacă din varii motive alegi sau ești nevoită să hrănești bebelușul cu lapte praf atunci nu ești o mamă bună. Ești vinovată! Iar cel mic sigur va avea probleme, că reclama TV doar zice că “hrănirea exclusiv la sân a copilului în primele 6 luni este esențială”. A nu se înțelege greșit. Evident că este de preferat alăptatul, dar de aici și până la condamna e cale lungă.

Ești mamă bună doar dacă cel puțin dormi în aceeași cameră cu copilul. Cu atât mai bine dacă este cu tine în pat sau patul lui e un fel de extensie la patul tău. Dacă copilul doarme singur atunci nu ești o mamă bună. Ești vinovată! Iar cel mic va crește sigur cu probleme pentru că se simte abandonat.

Pot continua cu astfel de exemple.

Aproape orice ai face ca mamă este sigur că vei face ceva greșit

Dar aici nu mai merge vorba aia că este omenește a greși.

Dar despre femeile care aleg să nu aibă copii cum rămâne? Le arătăm și pe ele cu degetul?

Dar despre femeile care aleg să nu se protejeze, ci merg la doctor pentru avort mai des decât merg eu la medicul stomatolog pentru un detartraj? Opa, aici poate ar merita o discuție.

La fel cum merită, dar nu se face educația sexuală în școli. Nu de alta, dar am mai scris aici despre faptul că:

  • România este pe primul loc în Europa la sarcini în adolescență.
  • La 15 ani, 1 din 10 fete și 3 din 10 băieți au deja o viață sexuală activă.
  • Doar 40% folosesc un prezervativ și doar 7% pilula contraceptivă.
  • 1 din 10 adolescente rămâne însărcinată înainte de a împlini vârsta de 18 ani.
  • În ultimii 6 ani peste 50.000 de fete minore au devenit mame.
  • 2 minore sunt violate zilnic în România.

Dar unii au probleme cu cezariana

Citesc pe Facebook cum mămici perfecte care au născut natural o arată cu degetul pe altă proaspătă mămică, un nume cunoscut, care a ales să nască astfel.

Iar o complicație la nașterea prin cezariană, un stop cardio-respirator, a ajuns argument suprem în favoarea nașterii naturale, dar și vină a vedetei respective că nu e mamă bună… E vinovată! Aduceți pietre…

Dacă ți-a plăcut Mamă bună versus mamă vinovată și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: