Azi dau ceva din casă

Azi dau ceva din casă

Azi dau ceva din casă.

Ziceam mai sus că o să dau ceva din casă. Doar ăsta-i și rolul unui blog, printre altele. Să mai scriem una-alta și despre noi. În niciun caz nu-i vorba de spălarea rufelor în public sau de exhibiționism.

Doar faptul că suntem oameni. Și blogul meu este și casa mea. Aici nu-mi dictează nimeni ce și cum să scriu. Că doar nu-i gazetă, nici site cu vreo politică editorială și nșpe angajați. Doar eu. Gândurile mele. Timpul meu. Cuvintele mele. Jurnalul unui tată este jurnalul meu în definitiv. Eu sunt tatăl.

Iar azi voi mai da ceva din casă. Chiar dacă poate părea nițel cam târziu. Dar cum deja știi că-mi plac vorbele din bătrânimai bine mai târziu decât niciodată.

Așadar voi scrie în cele ce urmează despre planurile mele pe acest an. Unele sunt destul de generale, altele mai exacte.

În textul ăsta de la sfârșitul lui 2017, rememoram ce s-a întâmplat de-a lungul anului și apoi scriam că pentru 2018 îmi doresc… sănătate. Care a fost de fier. Mai puțin ultimele 3 luni când fierul a mai ruginit.  De când o țin dintr-o răceală într-alta. Am colectat generos toate virozele aduse de cea mică de la grădi. Ba chiar le-am și împletit. Așa s-a întâmplat și acum 10 ani când cea mare începuse grădi… Nu, istoria nu se repetă. Pentru că și eu eram cu 10 ani mai tânăr și parcă nu simțeam ce simt acum.

Acum voi proceda nițel diferit. Voi trece în revistă 2018 altădată și acum este despre ce îmi doresc în anul care tocmai a început.

Sau cum a intrat în vorbirea curentă despre rezoluții. Nu a fotografiilor, cu toate că voi discuta și despre ele spre final. Ci lista mea cu dorințe de împlinit în 2019. Am mai scris aici de ce mi se pare cam aiurea termenul de rezoluție.

Sănătate

Normal că în capul listei va rămâne tot sănătatea. Chiar și cu răceli. Chiar nu mă plâng. Indiferent că mai am o usturime în gât. O durere de cap. O tuse. Muci cât stocul de șervețele de la Mega pe care tot îl golesc o dată la 2 săptămâni. O moleșeală sau durere în oase cum zic cei în vârstă. Opa, am început să înțeleg cum e și cu asta…

Parcă ziceam că 40 is the new sexy. Atunci așa să fie!

Deci, o sănătate nu de fier. Să fie de oțel. Nu orice fel de oțel, ci dintr-unul pe care-l regăsim într-o katană.

Sport

Aici este ceva de scris. Pentru că am câte ceva lucruri importante pe care le doresc realizate anul ăsta.

Cum ziceam aici, am ieșit din sărbători cu 90 kile. Mult. Prea mult. Îmi propun ca 10 din ele să le ard. La mine nu funcționează doar vreo dietă sau alta. Ci și mișcarea. Pot să mă hrănesc o lună doar cu salată ca un limax. Dar dacă mă mișc tot ca melcul, cântarul parcă-i blocat. Un gram nu văd în minus!

Spuneam că am ceva de scris la capitolul sport. Sport, nu doar mișcare.

Alergare

Pentru că mi-am propus anul ăsta să particip la primul meu maraton. Reformulez. Semi-maraton. Pentru că maraton înseamnă 42 km. Mai exact 42,195 km. Iar ce vedem din primăvară până prin toamnă prin București, aproape săptămânal numai maratoane nu sunt.  Poate este și vreo probă adevărată de maraton, dar majoritatea sunt semi-maraton de 21 km sau… semi-semi maraton de 10,5 km. M-aș băga la un semi-semi-semi deocamdată:)) Adică unul până în 5 km. Și așa ar fi o performanță pentru mine. Iar dacă merge… avansez.

Sală

Spuneam prin vară că m-am reapucat și de sport. Adevărat. La sală. Nu d-aia de ridicat greutăți. Ci la cea de arte marțiale. Grației fetei mele, pe de-o parte și a lui Alex, pe de cealaltă parte. Amândoi m-au tras de câte o mână. Să nu mai stau să o aștept pe cea mare cum își face antrenamentele, ci să revin la o mai veche pasiune a mea. Am revenit. Iar anul ăsta sunt gata de fapte mari. Back in business. Voi reveni cu detalii curând.

Tot la acest capitol, de sport, îmi doresc să-mi îmbunătățesc calitățile de… negociator:)) Și încă unul bun. Nu bun, excepțional.

Mai am de lucrat la comunicarea persuasivă printre altele. Adică să-mi conving jumătatea să facă și ea sport. Nu că nu ar fi în formă. Dimpotrivă, pot spune sincer că sunt invidios.

Ori de câte ori și-a propus ceva în sensul ăsta a avut rezultate de 10 ori mai rapid decât mine. Am văzut și am rămas uimit de ce este în stare mai ales după ce a venit pe lume cea mică. După naștere, știm bine că rămân niște kilograme în plus. N-a durat mult și au dispărut.

Iar cum ambiția a fost mai mare decât am avut eu vreodată a ajuns să piardă chiar mai multe kilograme decât avea înainte de sarcină. Iar acum, după 2 ani și 7 luni de la naștere nu a mai pus un gram. Spre deosebire de mine. Hmmm…

Călătorii

Anul trecut am călătorit puțin, mult mai puțin decât în alți ani. Pentru că timpul și bugetul l-am alocat către altceva cam prea costisitor. Altceva care s-a realizat, chiar dacă nu era planificat, dar până la urmă a ieșit bine și a meritat. Chiar dacă încă mai sunt de acoperit ceva găuri prin buget. Prietenii apropiați știu despre ce este vorba. Acum nu dau chiar totul din casă… pentru că nu-i din casă, ci din exterior. Pentru că a fost vorba de niște lucrări destul de ample pe lângă casă care mi-au răpit toată vara și o bună bucată din toamnă.

Dar anul ăsta mi-am propus să recuperăm, să călătorim mai des. Sunt atâtea locuri în care dorim să ajungem… unele noi, altele pe care am vrea să le revedem. Încă ne mai gândim ce și cum. Nu că nu am cădea de acord asupra vreunei destinații, ci pur și simplu e imposibil să ajungem peste tot. Probabil că o să tragem la sorți:)

Social Media

Pai dacă tot activez pe aici, nu aveam cum să îmi fie indiferent domeniul. Un text pe blog, pagina de Facebook, contul de Instagram.

Să le iau pe rând.

Blogul

În 2018 am avut un ritm de scris sau mai bine zis de publicat 1 text cam la 3 zile. Zic de publicat pentru că de scris au fost mai multe texte care din varii motive au rămas în draft. Asupra unora puțin probabil să revin, cele mai multe probabil că așa vor rămâne. Până le voi șterge. În 2019 mi-am propus să cresc ritmul. Să ajung la o medie de 1 text publicat la 2 zile. Încă n-am ajuns să îmi propun să scriu zilnic, dar este un pas. Poate voi ajunge și acolo.

Pagina de Facebook

Aici public de cele mai multe ori link-urile către blog. În continuare, un important trafic îmi provine de pe Facebook, deci nu o pot abandona, așa cum aș fi vrut și să rămân la blog. Mai ales că s-a format o frumoasă comunitate de 12 mii de prieteni. Comunitate pe care a făcut-o praf tot… Facebook.

Pentru că în 2018 a schimbat algoritmii de afișare, iar din cei 12 mii de prieteni am norocul dacă o postare ajunge în mod organic, fără promovare, pe fluxul câtorva sute de prieteni. Depinde de mulți factori. Cu altă ocazie voi scrie și despre asta.

Totuși, știu că această comunitate a părinților și a viitorilor părinți va crește. În ciuda piedicilor puse de Facebook. Nu doar mie sunt puse piedici, ci oricui are o pagină.

Pentru că Facebook este un business. Mă opresc aici, am zis doar că voi reveni cu explicații cu altă ocazie.

Instagram

Tot o rețea deținută de Facebook. Și deocamdată este pe val, iar creșterea de aici este cum permitea odată Facebook. Deocamdată.

Va veni și aici o vreme cum a venit la Facebook când va trebui să scoți bani dacă vrei ca ce publici, conținutul tău să și ajungă să fie… văzut. Ideea e că-mi place Instagram-ul. Dar simt că-mi lipsește ceva. Un instrument.

Și așa trec la alt sub/capitol

Aparat foto

Mai precis un aparat foto, pozele mele fiind făcute cu telefonul. Așa că m-am hotărât să trec la alt nivel. Cel mai probabil va avea câștig de cauză mirrorless-ul.

Iar după ce am studiat nițel piața, oscilez în special între două brand-uri.

Sony și Olympus.

Mai departe, am să mă și decid între cele 6 modele care mi se par potrivite. Câte 3 de la fiecare brand. Să nu se supere:) Pentru că sunt multe de pus în balanță. Bineînțeles că din cele 6 lista scurtă este de scurtă. Adică 2. Unul Sony, celălalt Olympus. Dar bugetul ar sări în aer și s-ar duce pe apa sâmbetei capitolul de călătorii. Deocamdată, stand-by cu aparatul foto.

Probabil când va veni și jucăria asta o să se vadă rezultate și pe contul pe IG. Deocamdată tot la telefon:)

Ar mai fi și altele. Dar p-astea nu le dau din casă. Deocamdată. Plus că m-aș întinde prea mult. Și da, cred că e firesc să ne dorim una-alta. Și chiar nu am ajuns acolo să-mi doresc luna de pe cer. Că altfel îmi propuneam să mă angajez la… NASA:))

Pe cele de mai sus o să le iau pe rând. Fără grabă. Metodic. Pentru că la mine așa funcționează. Întâi să-mi stabilesc exact ce vreau. Apoi să mă țin de obiectiv. Să se realizeze. Altfel, parcă aș fi o trestie-n vânt.

La tine cum funcționează? Ce-o fi o fi sau ești mai mult sau mai puțin metodic, meticulos? Că tot sunt la modă provocările, te provoc să dai și tu ceva din casă;)

Dacă ți-a plăcut Azi dau ceva din casă și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto copertă: Pixabay

Comentarii Facebook

Un comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: