O scurtă retrospectivă a anului trecut

O scurtă retrospectivă a anului trecut

O scurtă introducere

Nu este despre ce s-a întâmplat în lume în 2018. Sau la noi. Ori ceea ce mi s-a întâmplat mie. De data aceasta este doar despre acest blog și mai ales despre cele mai citite articole ale anului precedent.

În funcție de cât de interesante au fost, adică de numărul de accesări, la fel de interesant mi s-a părut și mie să alcătuiesc un top al acestora.

Tot anul 2018 am publicat 117 articole. Sau texte pentru că nu sunt jurnalist și termenul de articol mi se pare mai potrivit… ziarelor, indiferent că încă mai sunt pe variantă print sau mai mult online. Deci un text cam la 3 zile. Mult, puțin? Atât am putut. Nu îmi propusesem să scriu zilnic. Poate voi fi mai activ în 2019. Pentru că și mi-am propus acest obiectiv. E pe lista de rezoluții, o să revin și la acest subiect curând.

Bineînțeles că nu o să fac un clasament al celor peste o sută de texte, ci al primelor zece. Top 10. La unele mă așteptam să prindă, la altele am fost nițel surprins să se regăsească în fața altora pe care le consideram eu mai importante. Dar, voi ați ales ce a fost mai important și acest lucru mă ajută și pe mine pentru a vedea încotro mă îndrept.

Pentru că acest clasament poate fi privit și ca un instrument util de măsurare a subiectelor blogului care vor fi probabil tratate și anul acesta sub o formă sau alta. Nu este o garanție a formulei succesului, dar poate fi un punct de pornire. Pentru că nu scriu doar pentru a impresiona, pentru a deveni mai mult celebru. Nu abordez subiecte de cancan.

Jurnalul unui tată va rămâne… jurnalul unui tată. Jurnalul călătoriei mele prin 2019. Un jurnal de familie, văzut și povestit prin prisma tatălui. Bineînțeles că voi fi, ca și până acum, subiecte interesante care pot avea un impact mai mult tangențial cu viața mea de zi cu zi, dar care într-un fel sau altul au o rezonanță pentru mine. Despre care simt că trebuie să scriu.

Cele mai citite 10 texte din 2018

10. Și bebelușii vorbesc, știai?

Nu este un titlu înșelător, de genul celor întâlnite în presă și menite unui singur scop: clickbait.

Unul dintre avantajele faptului că scriu în general despre universul copilăriei este faptul că am acces la foarte multe informații. Mă întâlnesc cu cu mulți oameni, specialiști în diverse domenii care au legătură într-un fel sau altul cu părințeala. Prefer părințeala decât parenting. Particip la tot felul de evenimente, citesc despre acest domeniu atât de frumos, dar și delicat. Pentru că nu există o formulă magică aplicabilă oricui. Un manual de cum să-ți cești copilul. Să fie sănătos și fericit. Tot ce facem este să ne străduim. Alteori prea mult, uneori prea puțin.

Să nu mă îndepărtez de ceea ce vroiam să spun. Textul care a atras atenția multor părinți este despre faptul că bebelușii chiar vorbesc. Bine, nu este un limbaj articulat, dar este un limbaj. Mai exact este vorba despre cea mai expresivă formă de comunicare a tuturor bebelușilor: plânsul.

Iar o echipă de cercetători, atenție, nu englezi, ci români, au studiat plânsul bebelușilor și au ajuns la o concluzie pe cât de surprinzătoare, pe atât de reală: plânsul bebelușilor chiar este un limbaj, o formă de comunicare. De aici și până la o crea o aplicație care înregistrează plânsul bebelușilor și comunică părintelui ce înseamnă acest plâns a fost chiar un pas. Un pas care a fost făcut, iar aplicația se numește ANIApp, iar părinții pot solicita acces la aceasta prin trimiterea unui email la aniapp@softwin.ro.

Mai multe despre subiect, chiar în textul respectiv.

9. Îngerii există, iar unul are nevoie de tine!

Mi-e greu să reiau subiectul, așa cum mi-e greu să scriu despre fiecare copil care are nevoie de noi. Despre copiii cu diverse afecțiuni care pot fi tratate în afara țării, dar pentru care este nevoie de bani. De cele mai multe ori bani mulți, peste puterile oricărei familii normale din România. Și totuși, așa cum suntem noi, cu bune și rele, de cele mai multe ori arătăm că ne pasă, că la rău putem să ne unim și să-l ajutăm pe cel care trece printr-o astfel de situație.

Spuneam că mi-e greu. Să explic de ce. Pentru că mă simt rău când mă gândesc la suferința acestor îngeri, mi-e efectiv rău când scriu despre asta. Și totuși o fac. Pentru că știu că prin acest mod pot ajuta. Pot dona bani. Uneori mai mult, alteori mai puțin. În plus, mesajul meu, apelul meu la voi poate avea un impact mai mare decât pot eu efectiv să donez. Pentru că pic cu pic se face mult. Iar dacă tu citești textul meu prin care expun durerea, strigătul de ajutor al părinților și donezi ori măcar dai mai departe printr-un share pe Facebook textul, atunci poate și altcineva va dona. Contează.

Cazul de față este despre o fetiță internată și în acest moment într-o clinică din Istanbul. Citește și poți ajuta!

Și dacă tot am adus vorba despre copiii care au nevoie de ajutorul nostru, trebuie să amintesc și despre cazul lui Alex care și el este internat tot într-o clinică din Istanbul. Și el are nevoie de ajutorul nostru!

8. Ai auzit de Paul Logan? Știi ce a făcut?

Nu voi insista prea mult despre ce este vorba, ci spun că un renumit vlogger american a făcut un gest macabru doar din dorința de a-și crește audiența. În continuare este bine-merci omul, audiența a crescut, așa cum spera, în ciuda câtorva critici. Probabil a devenit și un exemplu pentru alți vloggeri americani sau chiar români nu în a testa, ci în a trece peste anumite bariere. Nu-mi place ce a făcut, dar cine sunt eu pe lângă zecile de milioane de follower-i pe care îi are!?

7. Zece filme de văzut împreună cu cei mici

Că tot suntem la un top 10, acesta este tot un top 10, de data aceasta, despre altceva, iar titlul este elocvent. Nu este vorba însă de un top 10 all time, ci top 10 filme de văzut împreună cu cei mici la începutul anului 2018.

6. Unii vor doar școli și spitale. Eu vreau și biserici și statui și autostrăzi

Aici poate unii mă consideră atipic, contra curentului:)) Poate așa și sunt, dar m-am săturat de lozinci și ar fi cazul să fim mai deschiși decât atât. Bani sunt. Pentru toate. Unii vor spună că trebuie prioritizați. Eu spun că așa niciodată nu vom avea ceva. Mai pe larg explic în text, nu reiau aici. Cred cu tărie că este o altă viziune care nu este doar a mea, chiar dacă textul îmi aparține;)

5. Trezirea dacilor. A venit timpul să fie spus adevărul

Pe lângă ce scriu eu de obicei, mai scriu și despre istorie. Am o serie de articole în special despre străbunii noștri, dacii. Pe cât au fost de fascinanți, pe atât de mult se chinuie unii să-i dăm uitării și se dau de ceasul morții când cineva mai trage cortina. Consider că am ajuns să spunem punct mistificărilor. Stop celor care îi apucă tremuratul când aud de daci și încep să râdă isteric arătându-te cu degetul și etichetându-te drept daco-pat. Adică un fel de psiho-pat al istoriei noastre.

4. Cele mai tari perle culese de la fata mea cea mare

Ne apropiem de top 3 cele mai citite texte ale acestui blog pe între anul 2018. De data aceasta este vorba despre o serie de perle, dar și… cugetări parte haioase, parte geniale. Păi, nu fiecare cioară își laudă puiul?

3. Mami, nu mai da în copil! E valabil și pentru tine, tati!

Am ajuns la top 3. Aici este vorba despre o întâmplare trăită apoi relatată exact așa cum s-a derulat. Destul de șocant pentru mine. Și acum stau să mă gândesc ce aș fi putut face altceva. Știu că este o vorbă de duh, din bătrâni. După război, mulți viteji s-arată. La cald, atât am putut, atât am făcut. Sper să nu existe o dată viitoare totuși, doar pentru a-mi demonstra că pot mai mult.

2. Ești femeie și conduci mașina? Cam nasol!

Ca și textul de mai sus și aici este vorba tot de întâmplări reale. Trăite de soția mea la volan. În trafic, când nu eram și eu în mașină. Cum era de așteptat, foarte multe femei au rezonat cu ceea ce am scris. Bineînțeles că s-au găsit și niște bizoni care nu au făcut decât să-mi confirme că a fost corect textul. Pe unii i-am cenzurat din cauza limbajului trivial. Blogul meu, pagina mea de Facebook, casa mea. Atâta timp cât eu folosesc un limbaj curat, aceeași pretenție o am și de la cei care comentează.

Accept că mă pot înșela când îmi dau cu părerea despre una-alta. Accept că poate tu ai alt punct de vedere. Așa cum accept că lucrurile nu pot fi doar alb-negru. Accept că nu îți place ce am scris, că nu ești de acord cu ce am scris, că îmi lași un comentariu în acest sens. Dar nu accept să o faci într-un mod murdar.

1. Perlele de la Bac

Surprinzător pentru mine este acest text. Cel mai accesat din 2018. Text care îmi aparține doar în parte. Adică doar introducerea. Pentru că restul constă într-o culegere de perle de la sesiunea de Bacalaureat. Haioase. Și în același timp este și trist că unii copii, care nu prea mai au vârsta copilăriei ajung să scrie asemenea… perle. Noi râdem, dar pe seama lor. Iar ei, și-au făcut-o cu mâna lor. De ce nu i-a interesat școala, poate că de aici ar trebui plecat.

Dacă ți-a plăcut O scurtă retrospectivă a anului trecut și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto copertă: Pixabay

Comentarii Facebook

Un comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: