Când copilul te lasă complet mască

Zilele astea în București am avut sentimentul că fac parte dintr-un club extrem de select. A celor care muncesc și de sărbători. Bine, este știut că o mare parte a românilor dispar ca în Triunghiul Bermudelor între cele trei sărbători: Crăciun, Revelion și Sfântul Ion.

Unde mai pui că între ele își mai fac locul doi sfinți, Ștefan și Vasile, tabloul este complet: păpică și băuturică.

Ce n-am aflat totuși până la vârsta asta este cum reușesc să aibă atâtea zile libere. Nu-i condamn și nu-i invidiez, dar vreau și eu:) Mai cercetez, poate aflu secretul.

În fine, mă lăudam… nu, nu mă lăudam chiar constatam cu uimire ce trafic ca-n vremurile bune, alea când abia luasem carnetul…acum hăt peste vreo doujdă ani. Acum înțeleg când fata mea de 12 ani se uită cu o uimire amestecată cu nițică compătimire când mai povestesc câte ceva din copilăria sau tinerețea mea.

Și mai întoarce cuțitul în rană și apoi aruncă ș-un praf de sare întrebând așa-ntr-o doară “deci, pe vremea ta…?” Acum fac haz, dar prima oară când am auzit asta cu “pe vremea ta” am crezut că-mi ies ochii din orbite ca la melc. Acum m-am obișnuit. Oare?

Bun, iar mă îndepărtez de subiect

Deci, cum alergam cu munca prin orașul ăsta pustiu ca-n imaginea din orice episod din “Walking Dead”, într-o seară mă întorc (normal) acasă.

Acasă, îmi deschide ușa cea mare, adică puștoaica de 12 ani de care ziceam mai sus. Că mai am una mai mică, dar care crește și ea până o să ajungă să mă întrebe și ea “deci, pe vremea ta…?”. Sau cine știe cu ce texte o mai veni…

Iar mă pierd în amănunte

Deci, cea mare deschide ușa. În loc de “bună, tată” sau “bună seara” ori ceva asemănător o aud:

Dobrăi vecer, papa!

Eu, ciulesc urechile, fac ochii mari și o întreb:

Ai văzut pe Youtube ceva desene. D-alea de pe vremea mea, de la bulgari?

Ea continuă nestingherită:

Niet. Șto etă znacit?

Eu deja sunt complet mască. În gândul meu mă-ntreb ce-a pățit, de articulat însă-mi iese doar:

Am lipsit de acasă atâtde mult de ai avut timp să înveți limbi străine?

În sfârșit o dă pe românește:

Este rusă. Limba rusă, nu-i în bulgărește.

Eu, la fel de nudumerit:

Rusă, bulgară… tot pe acolo. Dar, parcă la școală învățai engleza și franceza. S-a schimbat ceva? Nici nu te-am auzit vreodată cu vre-un “good evening, dad”…

În sfârșit mă lămurește:

Am găsit o aplicație tare. Pot învăța limba rusă și am constata că îmi place rusa. Trebuie să văd ce-I cu alfabetul lor că-i tare întors, iar aplicația te învață doar să pronunți. Uite am învățat cum se spune în rusă la soră, mamă știu să întreb, să număr și să zic

Și începe a turui… cred că în rusă, habar n-am pentru că eu m-am oprit la ce face și ea la școală: engleza și franceza. Plus italiana. Și ceva latină, din care mi-au rămas mai mult niște citate, aforisme, maxime…

Adevărul că la cum arată vremurile, dacă mai învață și chineza sigur s-a aranjat:)) Doar nu s-o apuca de latină sau aramaică…

Oi avea eu imaginație și încă una prea bogată, dar ce am scris mai sus este pura relatare a adevărului. Inclusiv faptul că am rămas complet mască.

O zi bună și la mulți ani!

Nu vă urez și în rusă că pe mine nu m-a cuprins euforia fetei mele. Să vedem cât o ține.

Dacă ți-a plăcut Când copilul te lasă complet mască și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto copertă: Pixabay

Comentarii Facebook

Un comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: