De Crăciun sigur nu ai uitat ceva?

De Crăciun sigur nu ai uitat ceva?

Mai mult ca în alți ani s-a discutat zilele astea despre Crăciun. Dacă este doar despre cadouri aduse de Moșu’, împodobirea bradului (alte discuții și aici, de ce să tăiem bradul pentru un obicei considerat stupid de unii, barem să fie din plastic sau măcar în ghiveci să poată fi replantat), eventual despre sarmale, cozonac și vin roșu. Sau mai este ceva. Nașterea Domnului.

La cât mișto se face legat de biserică și ce campanie anti-religie se desfășoară, dar mai ales anti-ortodoxie mă opresc aici. N-am de gând să arunc cu piatra nici în stânga, nici în dreapta. Pentru mine subiectul este și ar trebui să rămână unul intim, al fiecăruia. Dacă tu nu crezi, nu te apuca să râzi că vecinul pupă moaște. Asă cum nici vecinul nu râde de tine și nici nu te insultă că nu mergi la biserică pentru a avea un loc în… rai. Stai, că reciproca nu este valabilă. Vecinul nu este atât de guraliv și nici nu încearcă să te convingă să faci la fel ca el. Probabil ironia nu va fi gustată precum salata de boeuf, dar asta e…

Deci, indiferent de discuții și semnificația Crăciunului, totuși aud încă la unison despre spiritul Crăciunului, despre a fi mai buni, despre a oferi cadouri. Ceea ce nu este rău.

Chiar dacă până și aici am auzit discuții. Dacă este bine să ne mințim copiii cu privire la existența lui Moș Crăciun!? Nu, nu am de gând să fiu Grinch și să încerc să le fur Crăciunul copiilor. Copilăria este și despre povești. Probabil voi reveni asupra subiectului, dar cu altă ocazie.

De Crăciun sigur nu ai uitat ceva?

Pentru că mă întorc la titlul articolului. De Crăciun sigur nu ai uitat ceva? Și încă nu am apucat să scriu despre ce cred că ai uitat. Sau poate nu. Că tot vorbeam despre semnificația Crăciunului. Mai este ceva. Este ziua de nume, onomastica, celor care se cheamă Cristian, Cristina, Cristiana.

De ce spun asta? Pentru că numele meu este Cristian. Și de Crăciun, în fiecare an, primesc urări de la mulți ani. La rândul meu ofer urări de la mulți ani celor care poarta numele Cristian sau Cristiana.

Apropo de discuții, că tot ne place să despicăm firul în patru și albul nu mai este alb, așa cum nici negru… negru. Trăim vremuri… confuze care ne pot deruta:)

Deci, i-au urat la mulți ani cuiva cu numele de Cristian? Sau ai uitat? Ori poate n-ai știut. Nu-i nimic, acum ai o scuză (a se vedea mai jos). Sau nu. Oricum nici azi nu-i prea târziu să spui:)

Bineînțeles că s-a găsit cineva, de data asta un preot (n-am aflat dacă este pe bune sau unul autointitulat la vreo biserică a lui pe persoană fizică), ca să explice că este greșit să ne serbăm ziua de nume pe 25 decembrie. Că n-ar avea nicio legătură faptul că etimologia numelui Cristian este legată de Hristos:)) Zicea tipul că e preot?! Și că noi ăștia cu nume de Cristian ar trebui să ne serbăm ziua de nume pe 24. Dar nu decembrie. Ci iulie. Când este sărbătorită Sfânta Muceniță Cristina. Iar sfânta de unde are numele!?

Și ca lucrurile să se complice de tot (d-aia mă întreb dacă tipul că e preot) mai dă un exemplu. Tot de greșeală. Că așa suntem noi oamenii, supuși greșelilor.

Mai zice omul nostru că este greșit să-i sărbătorim pe cei cu nume de flori de… Florii, ci tot unde prin vară. N-am mai avut puterea de concentrare să-i mai urmăresc argumentația.

Probabil era tot ceva de genul dacă spunem la mulți ani de Sfânta Maria Mică sau Mare.

Oricum ar fi, la mulți ani Cristian, Cristina, Cristiana, Cârstian, Carstiana, Carstea, Cristel, Cristea, Cristache, Hristea, Hristache, Hristina, Hristiana!

Dacă ți-a plăcut De Crăciun sigur nu ai uitat ceva? și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto copertă: Pixabay

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: