Parcul pentru copii. Viitorul nu-mi sună bine

Parcul pentru copii. Viitorul nu-mi sună bine

Parcul pentru copii. Viitorul nu-mi sună bine

Unii sunt supărați pe parlamentari. Greșit:) Sunt o micro Românie. Așa cum este ea. Sunt reprezentativi. Un fel de adunare a suporterilor, evident cu galerii și nelipsiții ultrași. Cei care spun, fac lucruri grele, greșite.

Eu m-aș duce puțin în altă direcție. Dacă cei de acum sunt așa cum sunt, cei care le vor lua locul vor fi altfel?

Dacă noi suntem incapabili să ne facem o țară ca afară, oare copiii noștri vor fi capabili? Îi putem educa, vrem să îi educăm în sensul ăsta? Ne educăm copiii să fie empatici, generoși, să împartă, să fie buni?

De vreo doi ani de zile am reînceput să merg destul de des în parcuri. Iar parcul pentru mine este ceea ce văd alții că este parlamentul. Poate exagerez. Sau poate nu. Dar parcul, copiii din parc și mai ales părinții și bunicii sau bonele copiilor din parc îmi spun foarte clar cum va arăta România de mâine.

Cum va arăta România de mâine?

Va fi mai bine? Copiii de azi, adulții de mâine vor fi mai buni decât noi, adulții de azi?

Așa cum un sondaj de opinie, pentru a fi valid, pentru a avea o marjă cât mai mică de eroare, trebuie să fie cât mai reprezentativ și eșantionul mai mare, așa pot spune că nu am experiența doar unui singur parc.

Eșantionul meu este urban. Din București. Și să nu aud iar chestia aia cu miticii din București. Pentru că am mai explicat-o. Dar o repet.

Nu există bucureșteni get-beget măcar de trei generații. Nu intru în detalii privind istoria relativ recentă a acestui oraș. Despre cauzele dublării sau chiar a triplării numărului de locuitori în doar 50 – 60 de ani. Pentru că nu sporul natural, creșterea exponențială a nou-născuților este cauza. Ci sistematizarea/urbanizarea forțată. Migrarea către București din toate colțurile țării. Care continuă într-o oarecare măsură și azi.

Revin la parcurile din București

Într-o prea mare măsură, copiii din parcurile din București, nu mi se par a fi educați pentru ziua de mâine, ci pentru cea de azi.

Să explic. După mine, a veni în parc înseamnă a te juca. Leagăn. Tobogan. Balansoar. Chiar panouri alpinism pentru cei mai mărișori. Și mai ales socializare. Între copii.

Pentru mine, dar dacă greșesc… asta e (dar accept argumente contra), singurele jucării pe care poți să le aduci în parc sunt găletușa, lopățica și formele de nisip. Dacă este un loc de joacă cu nisip.

A veni cu jucării în parc mi se pare greșit. Mai ales dacă nu ești învățat să le împarți cu ceilalți copii. Că d-aia sunt copii. Când văd o jucărie o vor. Chiar dacă nu este a lor. Și chiar nu este foc dacă tu împrumuți mașinuța ta și iei la schimb mașinuța celuilalt.

A veni și mai ales a bate mingea într-un loc special amenajat pentru copii până la trei ani, iar mi se pare greșit. Mai ales când locul de joacă este semnalizat ca atare. Unde nu există loc pentru minge, ci doar echipamente speciale pentru pitici. Iar o minge bătută, șutată cu forță de un copil de vreo 10 ani poate avea consecințe asupra unui copil de 2-3 ani dacă acesta din urmă este lovit.

Părinți și părinți

Am auzit părinți care spuneau propriilor copii că nu este foc dacă împrumută două minute trotineta și se plimbă la schimb cu căruciorul cu bebe de jucărie.

Dar am văzut prea mulți, mult prea mulți adulți însoțitori (părinți, bunici, bone) care dacă nu stau cu ochii în celulare, ignoră total ceea ce se întâmplă între copii.

Să nu fiu înțeles greșit. Nu sunt adeptul sau genul care stă în spatele copilului și-l ghidează ca pe o marionetă cu sfoară invizibilă. Îmi place să-I dau spațiu, dar când copilul are doar doi ani și jumătate, atenția la ce face parcă este de vreo două ori și jumătate mai mare:)

Am văzut copii împingând alți copii. Am văzut copii vorbindu-le urât altor copii. Am auzit o fetiță răcnind la alta “pleacă de aici că te tai”. Fetiță de vreo patru-cinci anișori. Într-un parc central. Nu fiți rasiști și nu vă duceți cu gândul la vreo altă etnie pentru că nu este cazul. Am văzut copii nu doar împingând alți copii, ci lovind alți copii. Și ce mă doare și spun și eu că ne merităm soarta este faptul că acești copii nu sunt educați. Nu sunt supravegheați. Nu le este atrasă atenția când greșesc. Nu copiii sunt de vină, ci părinții lor.

Cum spuneam, chiar dacă nu stau cu ochii pe Facebook, se uită-n gol sau chiar la scena din fața lor indiferenți, fără să ia cea mai mică atitudine.

Ce rămâne de făcut?

Suntem mult prea puțini noi care scriem sau citim despre, hai să nu spun parenting, dar să-i spun românește – părințeală.

Prea mulți care au auzit ei ceva despre parenting și cred că sunt în trend să-și lase copiii să facă absolut orice, oricum, oriunde cu oricine.

Nu-mi arog niciun drept de a educa copiii altuia. Dar atunci când copilul altuia interacționează într-un mod nepotrivit (grosolan sau violent) cu copilul meu, iar tu ca părinte ești indiferent, nu este și cazul meu.

Nu voi educa copilul tău. Nu te voi educa nici măcar pe tine.

Pur și simplu îmi iau la figurat (sau la propriu) jucăriile (găletușa, trotineta, că de celelalte am scris mai sus ce și cum) și ne vom îndepărta.

Știu că este greșită abordarea mea. Pe termen scurt îmi mențin zen-ul și boii acasă. Și mai știu că pe termen lung veți câștiga voi, cei care nu citiți (nu despre parenting, ci nimic) și nu aplicați niciun principiu în viața asta. Cei egoiști, lipsiți de empatie. Lipsiți de… omenie.

Așa cum lipsit de omenie a fost și tânărul din Brăila care a înjunghiat un om, apoi a intrat intenționat cu mașina într-un mall plin de oameni. Unde a accidentat zece persoane, printre care și doi copii. Ce legătură are prezentul cu ce am scris mai sus? Are. Iar acum apelez la… trecut. Acum doi ani, acel tânăr care atunci avea 18 ani, împreună cu tatăl lui au bătut cu o rangă un om.

Que erat demonstrandum. Sau ce naște din pisică șoareci mănâncă. Ori așchia nu sare departe de trunchi.

Dacă ți-a plăcut Parcul pentru copii. Viitorul nu-mi sună bine și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: