Hoț la numai zece ani

Hoț la numai zece ani

Întâmplarea de ieri

Pare că nu numai noi, adulții, ne-am pierdut busola și o mai luăm unii câteodată pe miriște.

Ieri, am intrat în chioșcul de vizavi de școala unde învață fata mea cea mare pentru a cumpăta o sticlă de 0,5 l de apă plată. Zi mult mai caldă decât ar fi trebuit să fie. Mai aveam de așteptat vreo 10-15 minute până să se sune de ieșire.

În chioșc surprind o discuție aprinsă. Deoarece mai obișnuiesc să iau una-alta de la acel chioșc de ani de zile devin atent.

Despre ce era vorba? Un furt. Nu cine știe ce pierdere pentru magazin. Era vorba de o pungă de chipsuri. Altceva era șocant. Hoțul. Un băiețel. Elev al școlii de peste drum. Una dintre cele mai bune școli generale, aflată într-o zonă foarte bună a orașului.

Siderată, vânzătoarea îmi arată înregistrarea video în care se vedea clar cum băiatul palmează punga de chipsuri aflată pe un stand lângă ușa de la intrare și iese fără să le plătească.

Mie nu-mi vine decât replica:

Azi un ou, mâine un bou. Ați luat legătura cu cei de la școală?

Vânzătoarea:

Exact asta i-am spus patronului. Eu nu pot să abandonez locul de muncă. Dar o să vorbească dânsul.

Achit sticla de apă și ies să-mi iau fata nevenindu-mi parcă să cred ce văzusem mai devreme pe înregistrări. Nicidecum nu era vorba ca băiatul să fi uitat să plătească, se vedea de la o poștă gestul lui premeditat.

Ce să-l fi adus aici? Era foarte bine îmbrăcat. Nu cred că pofta ori foamea l-au  condus la acest gest. FURT.

Și continuarea de azi

Azi, parțial din curiozitate, parțial din nevoie, mă duc iar la chioșc să cumpăr niște mărunțișuri, cât o așteptam pe cea mare să iasă de la școală.

Nu mă abțin și întreb ce s-a mai întâmplat cu furtul.

Vânzătoarea:

Azi a venit iar băiatul. La fel, a pus mâna să fure. De data asta am fost cu ochii pe el și l-am oprit. I-am cerut să o sune pe mama lui să vină la magazin să plătească și punga de ieri. A scos telefonul, unul scump, a început să plângă și a fugit. Ce să fac, să fug după el? Și dacă patronul se duce la directorul școlii ce va păți? Nimic. Are doar 10 ani, chiar el a zis înainte să fugă. Totuși ceva îmi spune că nu o să o mai facă. Era speriat rău.

Ies din chioșc meditând asupra celor văzute și auzite.

Nici acum, în momentul în care scriu aceste rânduri, nu am un răspuns.

10 ani, bine îmbrăcat, telefon scump, elev la o școală bună și FURĂ chipsuri. Și nu o dată!

Tu ce crezi, ar fi trebuit patronul chioșcului să facă valuri, să meargă la școală sau să depună plângere la poliție?

Oare de ce o fi furat copilul? Va mai fura? S-a speriat că s-a gândit ce poate păți acasă, că a conștientizat fapta sau că a fost prins? Va alege alt chioșc sau un ghiozdan?

Și ar mai fi ceva. Chiar dacă în acest moment pare incredibil, acel băiat ar putea fi copilul meu sau copilul tău. Sau ești 100% că așa ceva nu se poate întâmpla?! Probabil nici părinții lui nu-l cred în stare…

Dacă ți-a plăcut Hoț la numai zece ani și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: