Blogging. Social media. Digital. Limbaj de lemn

Blogging. Social media. Digital. Limbaj de lemn

Blogging. Social media. Digital. Limbaj de lemn

Acum ceva vreme aveam impresia că toți din zona de digital vorbesc altă limbă.

Nu mă refer la romgleză sau la termeni sofisticați. Mă refer la faptul că mă așteptam la mult lăudata originalitate, autenticitate. La lucruri noi.

Greșeli și greșeli

O condiție pentru a scrie este să citești mult. Cel puțin așa am citit:)

Am citit unele bloguri care sunt pline de greșeli. De gramatică elementară. Nu le mai citesc.

Și mie îmi mai scapă greșeli. Recunosc. Cele mai multe se datorează faptului că o serie de articole sunt scrise pe telefon (inclusiv acesta), nu cum ar trebui:  desktop ori laptop. E mai la îndemână. Dar și tastele sunt mai mici, la fel ecranul. Graba mai mare de a atinge butonul magic – publică – decât să-l citesc cap-coadă, apoi recitesc, recitesc, recitesc… De foarte multe ori e scris și apoi publicat la prima mână. Știu, e greșit. Mea culpa. Când voi afla cum să trag de timp ca de un elastic să se mai întindă nițel, voi proceda cum trebuie. Până atunci, mă suportați așa…

Revin la greșelile altora. Normal, că de ale mele sunt sătul și în cea mai mare parte le cunosc, accept sau remediez, după caz:)

Scriitor și blogger

Bloggingul nu are prea mult de-a face cu scrisul așa cum îl știm din romane.

Textele sunt mai scurte, frazele la fel. Pentru a face pe placul diverselor motoare de căutare, pentru a fi indexat, trebuie să ai grijă să aplici niște șabloane. Uneori, chiar în detrimentul ideilor pe care le-ai vrea tu ca blogger să fie altfel așternute.

Sunt enorme diferențele dintre un scriitor și un blogger. Dintre singurătatea când creează (nu crează) scriitorul și permanenta interacțiune cu propriul public a unui blogger.

Cartea o publici, articolul bloggerului la fel. Dar cartea nu mai suferă schimbări o dată ce vede lumina tiparului (ca să folosesc și eu un clișeu). Un articol de blog poate fi revizuit constant, actualizat online ori de câte ori vrea și simte bloggerul din varii motive (s-au actualizat niște date, este influențat de cititori, pentru optimizare etc).

Nu voi continua cu diferențele. Comparăm mere cu pere (iar clișeu). Spun doar că un scriitor de succes nu înseamnă că poate fi și un blogger de succes. Nici invers. Fiecare cu felia lui. N-am întâlnit excepția, chiar dacă am citit bloggeri extrem de talentați, dar și scriitori care și-au deschis un blog (de cele mai multe ori plictisitor sau pe care nu scriu constant).

Dar ambii scriu. Iar un roman mai trece prin nșpe mâini și perechi de ochi până la print. Articolul de blog, în cele mai fericite cazuri (și așa ar trebui să procedez inclusiv subsemnatul, dar stai că nu mă semnez, însă fiind blogul meu… textele îmi aparțin), este recitit doar de blogger care mai identifică o virguliță, mai mută o frază de pe la mijloc pe la început, mai pune un subtitlu, chestii d-astea. Sau rescrie tot mai tot articolul. Se întâmplă și d-astea.

Blogging. Social media. Digital. Limbaj de lemn

Bun și ce are de-a face titlul cu ce am scris până acum?

SEO, un rău necesar

Pai are, pe de o parte am atins tangențial (al treilea clișeu) subiectul când spuneam mai sus că textul pe blog nu este ca pagina unui roman. Că trebuie urmate anumite reguli uneori stupide (care nu au legătură cu literatura, ci mai degrabă cu optimizare, cuvinte cheie, subtitluri la un anumit număr de cuvinte, paragraf nou la alt număr de cuvinte și în general tot ce face ca beculețul vreunul plugin SEO* să se înverzească. Asemenea unui semafor. Dacă-i verde e bun de publicat, e roșu mai stai nițel și vezi ce-i de făcut.

  • Din jargonul bloggerilor:)

Redundanța subiectelor

Nu o să mă leg de faptul că multe subiecte sunt oarecum redundante. Mai ales pe segmentul pe care activez și eu. Parentingul. Copiii se cresc cu mult înaintea străbunicilor noștri. Părinții noștri ne mai ajută. Poate nu tot timpul cum am vrea. Pe principiul “te-am crescut bine, nu crezi?” Uneori mai încape discuție, o negociere cu succes au ba. În urma căreia fac cum vrem noi, exact sau aproximativ. Ori pe dos.

Dar nu despre asta este vorba. Spuneam de subiecte că pot fi oarecum epuizate. Toată lumea a scris despre sarcină, naștere, bone, diversificare, grădi, școală etc. Mai puțin despre adolescenți, dar se vine din urmă. Pe de altă parte, fiecare scrie altfel. Scrie despre propriile experiențe. În propriul stil. Care poate fi mult mai apropiat, cald, personal și de cele mai multe ori de ajutor decât un articol de specialitate. Este cu dublu tăiș.

Pentru că un influencer** poate (ce altceva) influența acțiuni, decizii, ale publicului său pe teme foarte sensibile. Vezi vaccinarea. Unii bloggeri o fac din convingere. Alții din interes. Iar mă îndepărtez de subiect.

** Alt cuvânt demn de a figura pe lista de mai jos:)

Ticurile

Revin și repet. De la unii care sunt la curent cu toate noutățile din social media, cu trendurile din diversele lor nișe (parenting, fashion, travel, beauty/lifestyle, culinar etc) m-aș fi așteptat la altceva. Mai exact nu la limbaj de lemn. Pentru că au început să circule o serie de cuvinte, expresii repetate iar și iar. Iar (da, al treilea iar) când le aud într-o conferință (apropo, am și redus la minim ieșirile de acest gen, poate se vindecă între timp de aceste repetiții) sau le citesc pe vreun blog au început să mă supere.

Ca să nu lungesc prea mult subiectul, că doar e articol de blog, nicidecum capitol de roman, voi enumera câteva exemple de astfel de ticuri verbale, clișee lingvistice, cuvinte și expresii repetate aproape în orice context:

  • Noi cei din bula noastră

Tot timpul aud asta cu bula noastră. Și tot timpul îmi vine în minte bancurile cu Bulă. Bula o fi nevasta lui Bulă?

  • Momentul de aha!

E ce în desene animate când se aprinde beculețul care îți luminează dintr-o dată negura necunoașterii (al patrulea clișeu și nu mă opresc aici) și deschizi gura prin care reușești să articulezi doar acel AHAAAAA. Tot importat din engleză the aha! moment…

  • Antreprenoriat

Deja trăim într-o țară de șefi. Proprii noștri șefi. Toată lumea e antreprenor. Ceea ce nu-i rău. Dar nici aproape de adevăr. Mai e mult până departe (Mambo no 5…chiar dacă mi-au mai scăpat altele).

  • Focusare

Nu ne mai îndreptăm atenția, nu ne mai concentrăm, ne focusăm. Aici romgleza e de vină. Mai exact adaptarea mioritică a verbului din limba engleză to focus.

  • Profi

Magazinul? Nu. Prescurtarea de la profesionist. Nu este deloc profi să spui profesionist.

  • Mindset

Asta e preluat exact din engleză folosit ca atare. Strategie mentală or something (că tot ne englezim). Încă n-am prins cum e treaba cu mindset-ul, dar mi-e bine așa. Yes!

Pe scurt, când o să ai momentul de aha vei reuși să ieși din bula ta și cu un mindset corect vei deveni un antreprenor profi dacă ești focusat.

Lista este mult prea lungă pentru a continua, dar cele de mai sus sunt destul de elocvente și în topul celor mai auzite și citite de mine.

Nu mai mă leg de limbajul corporatist pentru că este zilnic moment de inspirație și de momente (nu de aha!) și de așa nu.

Nici nu vreau să mă gândesc ce ar fi spus Pruteanu… mai ales că a avut un blog fain cu mult înaintea multor bloggeri relevanți de la noi. Iar anul acesta se împlinesc zece ani de la dispariția lui. Cred că ar mai fi avut multe vorbe să ne spună…

Dacă ți-a plăcut Blogging. Social media. Digital. Limbaj de lemn și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto copertă: Pixabay

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: