Kung Fu blog

Kung Fu blog

Hello!!! Back in business, chiar dacă am fost câteva zile MIA. Miss in action că tot am început în engleză. Dar ne întoarcem la dulcea noastră limbă.

Eu sunt bine. Tu?

Să încep cu mine. Aglomerat, cu un program full, dar și cu o tolbă mare-mare de povești. S-au întâmplat și niște chestii ciudate, demne de X-File cu ceva Twin Peaks, dar despre astea altădată.

Dintr-o zi de primăvară…

Să le iau pe rând. Pe la jumătatea primăverii, într-o sâmbătă luminoasă de martie m-am trezit într-o sală de sport. Pe post de părinte însoțitor al fetei mele. Cea mare. Care de mai bine de un an practică arte marțiale. Just for fun. Fără să aibă până atunci vreun obiectiv anume stabilit.

…Ne întoarcem la una de iarnă

Până în acea zi de sâmbătă de care spuneam. De fapt, hai să ne mai întoarcem ceva în timp, nu prea mult, până prin ianuarie. Adică în momentul în care împlinea un an de antrenamente, care a coincis și cu anunțul că vor urma ceva competiții.

Din curiozitate, din dorința de a se testa probabil noi experiențe, m-a întrebat ce părere am dacă ar participa la o competiție. Sincer, nu prea mă gândisem până atunci la subiect, dar am întrebat-o dacă într-adevăr își dorește și dacă se simte pregătită pentru că o competiție înseamnă ceva mai mult.

A urmat mutarea de la grupa de copii la grupa de cadeți și creșterea intensității antrenamentelor, dar și a zilelor de antrenamente.

Școală și antrenamente. În paralel. Uneori temele le pregăteam până să intre la antrenamente. Greu. Greu? Al naibii de greu. Dar am văzut ambiție. Rezultatele la școală nu au scăzut, dar cele de la sală au crescut simțitor. Cel mai probabil, mamele și tații care au copii sportivi de performanță știu exact la ce mă refer. Și acesta este un subiect în sine despre care am mai scris și tot o să mai scriu.

Și revenim în acea zi de primăvară

Ajungem în ziua luminoasă de sâmbătă. Prima competiție. O cupă locală de Wushu/Kung Fu pentru copii și juniori, aflată la prima ediție, dar la care erau prezente cam toate cluburile de profil. Părinți, copii. Probabil peste 200. Eu? Emoții cât cuprinde. Dar calm la exterior. Ea? La fel ca mine. Calmă la exterior, dar prin carapace întrezăream o oarece emoție. Am simțit că se gândea dacă va face față. Dar era și nerăbdarea de a intra în luptă. Rezultatul? O bucată de carton pe care scrie LOCUL I, fericirea de a se vedea câștigătoare. Dar și o umbră de tristețe pentru adversara ei. Pe care după meci a dorit să o consoleze. Ceea ce a și făcut. Fair-play în cea mai pură formă!

Era să uit ceva important din acea zi de sâmbătă. Tot atunci, cea mare mi-a propus să intru și eu data viitoare la antrenamente. Nu de alta, dar cadeții au antrenamente comune cu adulții. Iar decât să pierd vreo oră și jumătate, cât durează un antrenament total, mai bine intru să transpir nițel.

Kung Fu blog

M-a pus pe gânduri întrebarea / propunere / provocare.

Pe de-o parte, sportul pentru mine, de mult prea mult timp se limita la un jogging. Sau un înot. Sau un îndelung mers pe jos. Bine, ăsta nu e sport, dar e mișcare serioasă dacă te gândești la o “plimbare” de peste 10 km.

Așa că întrebarea ei a fost pentru mine în primul rând o provocare pentru mine. Acum, la 40 de anișori, mai sunt în stare? Mai pot ține pasul?

Pe de altă parte, timpul pe care-l pierdeam așteptând-o la antrenamente mi-l alocam aproape în exclusivitate blogului. Da, scriam netulburat:)

Iar cum ceva-ceva am mai practicat parcă în altă viață, nici nu vreau să spun că mi se pare mult prea mult… am zis DA. De ce nu?

Mi-am scos cravata și am pus tibierele pe picioare și mănușile de box pe mâini.

Cravata pentru că cei care mă cunosc știu că în afară de blog, prestez și un job care necesită una. Chiar dacă nu scriu pe blog nimic din ceea ce presupune jobul respectiv. Mister:))

De aici și ritmul mai rar al articolelor pe blog, dar pentru că am început să-mi intru în noul ritm, voi reveni și chiar mai mult:)

Ce a urmat?

Competiție

În aprilie o nouă competiție. De data aceasta nu mai era vreo cupă locală oarecare, ci a fost vorba de Campionatul Național de Kung Fu 2018 care s-a desfășurat la Sala Polivalentă. Rezultatul? Din nou LOCUL I la categoria ei de vârstă și kilograme. Precedenta competiție a ajutat mult. Să vadă în ce constă. Să treacă peste emoțiile primului concurs.

În paralel sala

Antrenamente. Tată și fiică. Împreună dar separat. Pentru că fiecare face ce are de făcut fără să tragă măcar cu ochiul la celălalt. După, da. Schimbăm impresii. Dar acolo suntem sportivi nu tată și fiică, chiar dacă poate părea ciudat la prima vedere.

Printre primele antrenamente am avut o sesiune de stretching ținut de o gimnastă. Iar cum o serie de exerciții presupuneau un partener, cel desemnat mie, mai precis cea, pentru că este vorba de o fată de 14 ani la nici o lună de la acel moment avea să devină Campioană Mondială la Kempo! How cool is that? Nu la fel de cool m-am simțit eu după sesiunea respectivă de stretching:)) Dar a fost o experiență memorabilă!

Ce a mai urmat?

Am aflat de niște mușchi din corp pe care nu credeam că există sau că îi am. O lună am fost o bubă:) Mă durea tot! Din vârful firului de păr din cap până în vârful unghiei de la picior! Un gel calmant, o aspirină, o pungă de gheață sau un plasture… toate le-am folosit. Pe rând sau toate odată! Greu să și tastez…

Mai ales că acel Kung Fu începe să conțină elemente din ce în de mai mult de Box, Karate / Kempo, Kickboxing / Muay Thai, Krav Maga, Aikido și lista nu se oprește aici. Arte Marțiale Mixte. Cam tot ce ține de autoapărare, de tehnici de luptă și întărire fizică. Cu și fără arme. În picioare sau la sol. Cu unul sau mai mulți adversari.

De ce Kung Fu blog?

Pentru că voi continua să scriu în același stil pe care-l perfecționez pe zi ce trece. Exact ca la sală.

Pentru că voi aloca un spațiu mai larg sportului. Atât pentru noi, părinții, cât și pentru copiii noștri. Articole care vor fi grupate pe blog la secțiunea Jurnalul unui campion.

Pentru că asemenea maeștrilor Kung Fu, accept, lupt cu provocările zilnice ale traiului pe aceste meleaguri frumoase, mă lupt cu greutăți ca și voi și caut soluții și scriu despre acestea.

Pentru că am început să practic și acest sport extrem de interesant și misterios, iar experiențele mele vor fi descrise de-a lungul timpului. Și poate îmi va veni vreo idee și de o competiție;)

Voi reveni.

Dacă ți-a plăcut Kung Fu blog și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți urmări pagina de Facebook și contul de Instagram.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: