Dulcele deja vu şi ceva mai mult

Dulcele deja vu şi ceva mai mult

Dulcele deja vu şi ceva mai mult

Episodul avionul

Acum 10 ani mă jucam cu fata mea făcând avionul. Râdea de nu mai putea. Iar hohotele ei cristaline erau înterupte doar de câte vreun sughiț. Avionul. Cred că ştii despre ce este vorba. Nu este jocul pe hârtie, nici ăla cu hârtia. Eu stăteam întins pe spate şi o ridicam în brațe deasupra mea. Mititica întindea brațele şi îşi închipuia că zboară. Că este un avion.

A crescut. Am trecut la chestii mai serioase. Şcoală. Teme. Dar ne şi jucăm. Alte jocuri. M-a întrebat într-o doară de ce nu mai facem avionul. Ce să zic? Nu mai pot:))

Acum doi ani am devenit iar tată. Tot de fată. Iar de ceva timp am reînceput un joc crezut uitat. Avionul. Chiote de bucurie.

Şi câte alte episoade de deja vu am mai a avut: bebe ținut la piept şi mirosind a lapte, băița de seară, schimbarea scutecelor, mersul de-a buşilea, primii paşi, diversificarea. Acum am ajuns la mersul prin parcuri. Şi avionul. Şi codițe. Multe asemănări. Şi totuşi atât de diferite…

Dacă ți-a plăcut Dulcele deja vu şi ceva mai mult și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook unde m-ar ajuta un like sau un share.

Sunt prezent și pe Instagram.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: