Jurnalul unei dimineți

Jurnalul unei dimineți

Hai noroc!

Azi la ora 8.00 dimineața, în fața Liceului Tonitza din București, cel de arte plastice.

Trei liceeni de vreo 14-15 ani își căutau inspirația într-o sticlă de bere. Din petul ăla mare trăgeau vârtos. Pe rând. Deh, viitori artiști… sau în devenire doar alcoolici 100%.

Unul dintre ei își făcea probleme că un al patrulea nu o să mai apuce, că a întârziat și proabil se vor vedea abia în clasă, la ore.

Nici cea mai mică jenă să se ascundă sau să bea din pungă cum vedem în filmele americane.

Și nu, nici un profesor prin zonă. Sau polițist. De părinți nu se pune problema, că la liceu nu te mai duce mămica sau tăticul de mână…

Nu sunt lupul moralist, cred că mai toți când aveam coșuri pe față mai făceam vreo nefăcută, dar să bei bere la fix ora 8 dimineața?!

Prostie teribilistă sau debut de alcoolism?

Sau nimic. Ceva firesc. Distracție. La fel cum s-au grăbit unii adulți să spună despre fetele de la un bal din Cluj. Cele cu banana. Am scris aici. Fiecare știe mai bine pentru copilul său…

După bere merge o muzică, nu?

După faza destul de șocantă pentru mine cu liceenii și bericica de la ora 8 dimineața, m-am urcat în mașină și mi-am văzut de drum.

Am dat peste Vibe FM, un post de radio care acum câțiva ani difuza numai muzică de club.

Supriză! Acum am ascultat numai evergreen-uri.

Încă o surpriză plăcută. Recunoșteam toți artiștii și melodiile pe care le ascultam: Eurithmics, Enya, Sinéad O’Connor, Michael Bolton, Timmy T, Phil Collins, Rod Stewart

Mai mult, m-am trezit fredonând măcar refrenul. Ce muzică…. Ce versuri…
Fără să fie nevoie să aibă videoclipuri colorate… put your hand in the air and shake your… dar nu continui că știți și voi despre ce vorbesc… e de ajuns să privești orice canal TV de muzică actual. Sau să asculți zdrăngăneala difuzată de multe alte posturi de radio.

Mai mult, n-am prins nici reclame și nici n-am dat de vreun vorbăreț. Doar muzică.

Dacă tot sunt la muzică nu pot să mă abțin despre ce a ajuns Eurovision-ul. Nu controversat. Nu neconvențional. Altceva.

Dar cum e vorba de politică, de target comercial, de vârstă, emoții etc mă opresc aici.

De gustibus non disputandum est.

Și ceva despre rețeaua cu like-uri

Mult mai probabil ca mai toate postările pe care le făceam până acum pe Facebook să le mut aici. La mine acasă, pe acest blog.

Fără să mă cenzurez doar ca să fiu pe placul politicii Facebook. Libertatea de expresie a ajuns acolo o amintire! 

Fără să mă condiționeze FB să plătesc bani pentru a avea reach, vizibilitate.

Foamea Facebook de bani a condus ca orice postare gratuită (fără promovare plătită) să ajungă doar la un procent ridicol. Degeaba ai dat clic pe butonul Urmărește la o pagină. Ai șanse de 1% să vezi în Noutăți o postare a acelei pagini! Poate dacă are un impact deosebit să mai salte nițel…

Practic, dacă nu plătești FB rămâi aproape invizibil.

Nu mă lamentez. FB este business, nu rețea socială cum încă greșit este numită. Și nu voi continua cu ce mai înseamnă și la faptul că toată viața ne-o expunem altora. Și nu mă refer la postări. Nici nu trebuie să postezi ceva! 

De curiozitate, căutați pe Google sau alt motor de căutare

Cookies, confidențialitate / privacy, acces date, fake news, #deletefacebook, Cambrige Analytica, myPersonality test, audierea lui fondatorului FB în Congresul SUA, mutarea sediului companiei din Irlanda în California pentru a evita prevederile europene GDPR etc.

Plus altceva îngrijorător

Facebook, cea mai mare rețea socială (peste 2 miliarde utilizatori) deține cea mai mare rețea socială de foto-video, Instagram (se apropie de 1 miliard, din care 1 milion provine din România) și cea rețea de mesagerie gratuită, Whatsapp (peste 1.5 miliarde utilizatori).

Bonus, dependența de FB

Mă refer la schimbările comportamentale, imposibilitatea de a menține contactul vizual sau o conversație cu un dependent, frustrarea lui când pică netul, numărarea de like-uri. Oho și câte mai sunt…

Socializarea nu se face pe rețea, virtual:)

Realitatea reală (sic) se trăiește, respiră, se miroase și se gustă. Cât încă nu e realitatea augmentată sau altfel de realitate nu i-a luat locul!

Așadar, cine vrea să mai vadă ce mai scriu mă găsește aici.

Iar dacă ți-a plăcut Jurnalul unei dimineți și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Free photo Max Pixel

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: