Lucruri poate mărunte, dar care mă fac fericit

Lucruri poate mărunte, dar care mă fac fericit

Lucruri poate mărunte, dar care mă fac fericit

Dimineața

Când îmi beau cafeaua împreună cu Ea. Fetele încă dorm.

Când cea mică se trezește și mă cheamă. Când mi se cuibărește la piept, după ce o iau din pătuț. Râsul în hohote și vocea ei cristalină.

Tot dimineața, în drum spre birou. Rațele de pe Dâmbovița. Porumbeii din fața bisericii pe unde trec. Biserica unde mi-am pus verigheta pe deget. Aceeași biserică unde a fost botezată cea mică. Și înaintea ei, cu mulți ani în urmă, tata.

Orașul ăsta mult prea hulit dar de care mă leagă atât de multe: București!

Teii umbroși care stau să înflorească spre sfârșitul primăverii. Și apoi parfumul lor dulce.

Ristretto de la simpaticul italian. Aromată. Cremoasă. Tare. Fără zahar. Care îmi dă iar energie. Grazie!

După-amiază spre seară

După ce o iau pe cea mare de la școală și începe să-mi povestească însuflețită de o chestie de la școală. Dintr-o pauză sau ce s-a întâmplat la vreo oră. Progresele. Lucrurile noi pe care le învață și de la școală.

Acasă

Concurența între pisică și boxerița cafenie cu pieptul alb ca laptele. Cine e mai bucuroasă să mă vadă. Da, pisica a luat comportament de câine:)) Încă nu dă din coadă, dar ia lecții…

Plăcutul parfum și culorile trandafirilor din curte. Mirosul gazonului proaspăt tăiat. Gărgărița portocalie cu buline care aterizează pe mâna mea. Fluturele alb care scapă ca prin minune de pisica tigrată. Câinele n-are treabă cu fluturele.

Crema de zahăr ars preparată de Ea.

Zâmbetul, umorul și spontaneitatea Ei.

Seara târziu

Canapeaua confortabilă.

Un serial care, oricât aș fi de obosit, mă captivează și nu mă lasă să adorm:)

Noaptea

Patul generos.

Un somn scurt dar extrem de revigorant.

Sportul

Atmosfera degajată, zâmbetele și totuși munca, ambiția și dăruirea celor de la sala de Kung Fu. Acolo unde am dus-o acum mai bine de 1 an pe cea mare. Și apoi s-a ținut ea de mine să vin și eu la sală:)

Relaxarea la final de antrenament, chiar dacă te doare ceva sau mai capeți vreo vânătaie. Acum exact o lună făceam încălzirea la sală cu Mădălina. Iar ieri aflu că a devenit Campioană MONDIALĂ. La  doar 14 ani. Apropo de ce scriam recent.

Apa

O sticlă cu apă după o sete îngrozitoare. Și apoi merge și o înghețată;)

Un duș prelung, relaxant. Uneori mai fierbinte, alteori mai rece. Sau alternativ.

Că tot sunt la apă. Un bazin de înot și apoi o saună. Uscată. Dar nu zic nu nici la una umedă.

Soarele dimineții de primăvară-vară de la ora 7. Sună cam ciudat, de parcă ar fi colecție a unei case de modă, dar îmi place:)

Răcoarea și mirosul de curat după o ploaie scurtă dar aprigă dintr-o zi toridă de vară. Vara! Răcoarea din parcuri. Aleile din Cișmigiu.

Spuneam de ploaie? Curcubeul.

Răsăritul prins pe plajă. Mirosul și gustul sărat al mării. Sunetul valurilor. Nisipul fierbinte de sub tălpi. Copiii construind castele pe plajă.

Știuca umplută din Deltă. Liniștea și ritmul vieții de acolo. Uimitoarea Milă 23. Superbii pelicani.

Bunătatea

Oamenii buni. Care nu-și strică timpul și zenul cu a-l urâ p-ăla sau p-aia sau p-ăia. Sunt atât de rari astfel de oameni. Fără cute și ridurile alea urâte de încruntare. Cei care știu să râdă din toată inima. Molipsitor.

Prietenii

Care rămân aproape oricât de amărât ești. Oricâte corăbii ți se îneacă. Și care au o vorbă bună de-ți pansează orice rană ai avea. Cei în casa cărora te simți ca acasă. La fel de rari ca și cei de mai sus, aia zen. Iar dacă norocul tău e să ai un astfel de prieten, îl vei avea o viață. Sunt norocos!

Bucuria de a vorbi cu un prieten din copilărie. De care te leagă atâtea amintiri.

Florile

Nu doar trandafirii mei. Florile. Toate. Orice floare. Orice culoare. Că miroase sau nu. Că o surprinzi în natură sau își așteaptă la florărie locul într-un buchet.

Muntele

Aerul. Răcoarea pădurii. Zmeura și mura culeasă de mine.

Fructele? Cele coapte și cu gust bun. Nu din acela de zici că muști dintr-un plastic parfumat.

Semeții brazi. Încă mai avem, n-au ajuns toți tăiați și duși afară. Dar unii și-au propus asta.

Bulzul ardelenesc gătit la o stână autentică.

Cartea

O carte bună. Rară. Grea. Care te solicită. Dar care te cheamă chiar dacă ai lăsat-o de multe ori din mână. Pe care o recitești. Iar și iar. De fiecare dată mai găsești alte sensuri. Uneori, diametral opuse.

Iarna

Zăpada proaspătă. Trasul saniei. Împodobirea bradului de Crăciun. Zece ani cea mare era responsabilă cu primul pas. Vârful bradului. Stea, îngeraș, orice. A venit momentul să o ajute pe cea mică acum. Împreună. Bucuria despachetării cadourilor.

Încolțirea grâului pus de Sfântul Andrei.

Un ceai fierbinte și îndulcit cu miere după o oră dat la zăpadă intens.

La o săptămână după Crăciun. Papionul pe care îl port în noaptea dintre ani. Deh, anii care trec aduc și niște tabieturi. Unul dintre ele;)

Eleganța

Ziceam de papion. Bătrâneii eleganți din parc care încă se țin tinerește de mână și își zâmbesc. Asemenea brazilor sunt și ei pe cale de dispariție. Următoarea generație va considera probabil elegant gulerul tricoului mulat și inscripționat ridicat și pantalonii cu găuri și cu vedere la glezne. Dar să rămân la lucrurile care-mi plac.

Veștile bune:)

Speranța!

Sunt multe, dar aceste lucruri poate mărunte, dar care mă fac fericit sunt primele care-mi vin în minte.

Poate și pe tine te fac fericit/ă asemenea lucruri aparent mărunte. Mi-ar plăcea să-mi spui într-un comentariu.

Dacă ți-a plăcut Lucruri poate mărunte, dar care mă fac fericit și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Sunt prezent și pe Facebook și Instagram.

Foto: Pxhere Public Domain Pictures

Comments

comments

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: