Fotbal și Kung Fu

Fotbal și Kung Fu

Uneori nu putem vedea pădurea din cauza copacilor.

Așa și în cazul sportului românesc. Am rămas înțepeniți într-un singur sport: fotbalul. Denumit pompos (după mine) Sportul Rege. Un nume care nu numai că sună cum sună, dar nici nu are vreun pic de acoperire în România de azi. Acoperire cu rezultate sau cu frumusețe, pasiune.

Fotbalul românesc este vorba despre amintiri, frustrări și poate o licărire de speranță, de ambiție.

În acest week-end mi-a fost dat să văd pădurea

Am văzut peste 30 de mii de spectatori pe Arena Națională. La un meci de Liga 4. Un meci pentru nostalgici.

Despre Steaua

Nici nu mai știi care este adevărata Steaua. Aia care în 1986 câștiga Cupa Campionilor Europeni și Supercupa Europei.

Subiectul e vast, dar, pe scurt, sunt două cluburi care-și revendică numele și palmaresul celei mai cunoscute echipe de fotbal românesc (alături de Dinamo, evident), cu cele mai multe rezultate intenaționale.

Palmaresul este unul impresionant:

  • intern: câștigătoare a Ligii I de 26 de ori, de 22 de ori a Cupei României, de 6 ori a Cupei Ligii
  • internațional – pe lângă cele două cupe amintite mai sus, a mai fost finalistă o dată în Cupa Campionilor Europeni și de două ori semi finalistă în Cupa UEFA și UEFA Europa League

În prezent, avem FCSB patronată de Becali și CSA Steaua.

Despre Rapid

Campioană a României în 1967, poziții fruntașe în fotbalul românesc între 1960 – 1975.

Palmares:

  • național – 3 titluri în Liga I, 6 în Liga II, de 13 ori a câștigat Cupa României, de 4 ori Supercupa României, o dată Cupa Ligii.
  • internațional – finalistă în Cupa Europei Centrale, de două ori a câștigat Cupa Balcanică, o dată campionatul European Feroviar și sfert-finalistă în Cupa UEFA.

Un club cu tradiție, fondat în 1923 și falimentat în 2016 și apoi desființat.

În prezent, două cluburi își dispută palmaresul și ambele se declară a fi continuatoarea adevăratului Rapid: AFC Rapid și AS Academia Rapid.

Pe principiul mai bine două decât nimic. Bine, subiectul e ceva mai complicat, ca și în cazul Stelei.

Amintiri frumoase, prezent nu prea

Ambele amintiri se vor reînviate de niște echipe care evoluează în Liga 4. Succes! Mai e mult până departe… iar dacă se va ajunge iar sus, probabil vor avea iar grijă niște băieți să-și bată joc.

Și iar vor apare frustrările că visele se transformă-n scrum.

Cu toate astea, la meciul între cele două echipe, nervii suporterilor au fost întinși la maxim.

Galeriile s-au înjurat între ele, au înjurat sportivii. Au aruncat cu torțe și fumigene. S-au luat la bătaie. Bucureștenii între ei.

Pe motiv (stupid și aproape de neînțeles pentru mine, dar suficient pentru mulți) că cei unii preferă culoarea vișinie, iar ceilalți roș-albastru…

Ideea este că am reușit să preluăm și să implementăm cu succes ceva. Ceva parțial. Doar englezescul spirit hooliganic al galeriilor de fotbal. Însă am uitat ceva pe drum. Ceva esențial: fotbalul. Că Liga I românească cam diferă față de Premier League a fotbalului englez.

Că eu am o problemă cu manifestările spectatorilor asta e altă problemă. Și nu-i interesează pe cei care se duc pe un stadion la un meci de fotbal. E vibe-ul ăla, al cuvintelor cu m…, cu p…, cu trimiteri la origini. Vibe care diferă când asiști la alt gen de sport, de data asta numit Sportul Alb: tenisul. Și apropo de origini. Culoarea alb din tenis de vreo 30 de nai nu mai are legătură cu echipamentul tradițional alb al sportivilor. Ci cu atitudinea, cu jocul curat. Respectul spectatorilor. 

Dacă tot am vorbit despre bătaia din meciul de fotbal care a avut loc sâmbătă, în continuare voi vorbi despre Kung Fu.

Campionatul Național de Kung Fu

Tot în week-end-ul care tocmai a trecut la Sala Polivalentă din București a avut loc Campionatul Național de Kung Fu, sub patronatul Federației Române de Arte Marțiale – Departamentul Wushu. A știut cineva? A interesat pe cineva? Doar pe sportivi, pe familiile lor și prieteni. În rest, arbitrii, antrenori și atât. Fără spectatori! Nu tu galerii, nu suporteri. Iar intrarea era liberă…

Interesează pe cineva că avem practicanți valoroși de arte marțiale? AVEM CAMPIONI EUROPENI ȘI MONDIALI!

Și nu voi vorbi de arte marțiale în general, unde sunt rezultate foarte bune la mai toate competițiile internaționale, ci doar la acest segment, la această specializare: Kung Fu.

Pentru că aici am avut CAMPIONAT NAȚIONAL CU ZERO SPECTATORI!!!

Palmares recent Wushu Kung Fu

  • anul trecut a avut loc în Rusia cea de-a 14-a ediție a Campionatului Mondial de Wushu. România a participat cu 3 sportivi. Unul dintre ei a obținut o medalie de bronz, ceilalți s-au clasat pe locul 5.
  • tot în 2017 a avut loc în China Campionatul Mondial de Kung Fu, unde au participat 1.394 de sportivi din 57 de țări. România a obținut 17 medalii: 1 aur, 8 argint și 8 bronz! Știai asta?
  • în luna februarie a anului 2018 a avut loc altă competiție internațională, Moscow Wushu Stars. Alte două medalii de aur pentru România!
  • iar în luna martie anul acesta a avut loc Campionatul European de Shaolin la Budapesta. Sportivii români luptă și își demonstrează măiestria , iar la final revin în țară cu 12 medalii, din care 6 de aur, 4 argint și 2 bronz.

Programul competițional de anul acesta cuprinde și alte concursuri: Campionatul European de Wushu din mai care va avea loc în Rusia, în toamnă vin Campionatul Mondial de Wushu din Brazilia și Campionatul Mondial Tajiquan din Bulgaria, iar ultima competiție internațională din 2018 va avea loc în țara care va da și numele acesteia, respectiv Estonia 100 Wushu Cup.

Revin la expresia și mai ales la adevărul enunțat de aceasta, conform tindem să nu vedem pădurea din cauza copacilor și recapitulez despre Fotbal și Kung Fu.

Meci de fotbal de Liga 4

Liga 4. Pentru a putea asista la meci aveai nevoie de bilet. Peste 30 de mii de spectatori. Mai pecis 36.277. Bătăi (fără stil). Înjurături. Impresionant era acel copil care plângea lângă mama sa leșinată, căzută între scaune. Intervenția jandarmilor. Gaze lacrimogene. Torțe pe teren. TRIBune. În aceste condiții mai mergi cu copiii la un meci de fotbal? Eu în niciun caz!

Campionat Național de Kung Fu

Intrarea liberă. Zero Spectatori. Demonstrații de măiestrie (Taolu) și luptă cu stil (Qinda). Fair-play. Atât pe saltea, cât și între susținătorii sportivilor, chiar dacă erau de la cluburi diferite, nu existau înjurături. Nici măcar huiduieli. Doar susținere. Doar încurajare. Felicitări după meciuri între sportivi, între antrenori.

Concluziile le trage fiecare

Şi mai avem o mulțime de sporturi la care copiii noştri, juniorii sau chiar adulții obțin rezultate frumoase, chiar spectaculoase, având în vedere precaritatea sportului românesc în general (dar acesta e alt subiect asupra căruia voi reveni). Exemplific numai tenisul şi scrima. Mai sunt şi altele (înot, gimnastică, haltere, canotaj, box, tenis de masă etc).

Dacă ți-a plăcut Fotbal și Kung Fu și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Sunt prezent și pe Facebook și Instagram.

Comments

comments

2 comentarii

  • Tudor 16 aprilie 2018 Reply

    Fotbalul a devenit un “sport” de masa – este o arenă unde jucătorii se vând precum gladiatorii, iar spectatorii vin pentru injuraturi si alcool.

    • Jurnalul unui Tată 16 aprilie 2018 Reply

      Pasiune era şi când eram copil. Doar îmi aduc foarte bine cum era pe un stadion de fotbal. Însă nu are nicio legătură la cum se manifestă spectatorii în ziua de azi.
      E un subiect amplu, de ce s-a ajuns aici, dar nu am face decât să despicăm firul în 4 degeaba. Concluzia mea ezte clară: fotbalul românesc beneficiază de mult prea multă atenție. Nu merită.
      Şi dacă tot îmi dau cu părerea, cred că avem sporturi mult mai frumoase care merită mai multă atenție. Mai ales că există şi ceva ce fotbalului românesc îi cam lipseşte: performanță.
      Avem un sportiv care e pe buzele întregii lumi. Toată lumea când aude de România ştia de Nadia, Nasti şi Hagi. Acum Simona este alături de cei 3. Dar noi aruncăm cu noroi când pierde vreun meci… Incredibil!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: