Sexism și stereotipuri în publicitatea TV

Despre stereotipuri în publicitatea TV

La nivel declarativ, toată lumea urăște stereotipurile.

Există o opinie (promovată chiar de către publicitari!) potrivit căreia ei ar fi un fel  de zei ai inovației, ai creației. Sau vârf de lance în lupta cu prejudecățile. Mai ales a stereotipurilor când vine vorba de sex. Cu tot ce include acest subiect generos și niciodată epuizabil. Feminism. Orientări sexuale. Atitudini.

Toate bune și frumoase la nivel declarativ. Dar faptic? Faptic lucrurile nu stau chiar așa. Pentru că ipocrizia e în floare. A fost și pe vremea lui Cuza care prindea negustorii necinstiți cu ocaua mică și cea mare. Este și acum și mult timp de acum înainte ne vom lovi de ea.

Nu prea ma uit la TV. Dar aseară am zis să văd ce mai e pe sticlă. Nu m-au interesat programele diverselor canale, cât mai ales ce se întâmplă în lungile și parcă prea desele pauze publicitare.

Indiferent că era vorba de posturi de muzică, știri sau generaliste am remarcat câteva lucruri pe care le-am ignorat până acum. Poate prea multă vreme, dar a venit vremea să scriu cele ce urmează.

Reclame diferite în funcție de post

În funcție de targetul postului rulează diverse spoturi publicitare. De exemplu pe cele generaliste sunt reclame la detergenți, în timp ce pe posturile de muzică nu le regăsim. Exemplele sunt numeroase.

Sexism și stereotipuri în publicitatea TV

Dar cele mai multe reclame sunt cazuri-școală de stereotipie. În special de sexism. Sau stereotip de gen pentru că nici bărbații nu sunt iertați.

Stereotipuri de bărbați

Stereotipul bărbatului-bădăran, cu maxim doi neuroni iubitori de un anume gen de bere.

Sau, dimpotrivă, sofisticat care adoră să bea o anumită băutură carbogazoasă și îndulcită.

Bărbatul în salopetă bun-la-toate care repară orice-oriunde-oricând, pe care îl recunoști ușor pentru că bea, mănâncă sau cumpără produsul X.

Bărbatul cu ochelari, stereotipul de calculatorist (doar se știe că femeile nu prea le au cu IT-ul), care ia o pastilă minune care îl scoală din morți. Special pentru a ajunge înapoi la serviciu unde își salvează colegii de la aproape inevitabilul faliment.

Iar pastile-minune sau creme-minune sunt pentru orice. Atâta agresivitate în reclamele TV te fac să crezi că orice bărbat suferă de prostată. Sau are probleme cu hemoroizii. Iar dacă le-ai ratat sigur ai o ciupercă, o micoză ceva.

Stereotipuri de femei

Femeia care bea vin spumant cu arome de flori de nu-mă-uita. Neapărat până în 30 de ani, proaspăt coafată, machiată, în rochie de seară care emană acel sex-appeal. Oarecum logic aici, doar nu bei porcăria aia dimineața, în loc de cafea. Ori când te întorci de la jogging. Nu dezvolt stereotipurile reclamelor TV în cazul cafelei pentru că ar trebui un articol separat.

Stereotipul femeii sărită de 50 de ani, plinuță, gospodină-care-le-știe-pe-toate. Vă sună cunoscut? Care știe cum e treaba cu orice detergent, de pildă. Oare?

N-am 50 de ani, abia am atins pragul celor 40. Plinuț nu-s și cu siguranță nici femeie nu-s. Și cu toate astea pot scrie multe articole argumentate despre detergenți de rufe și vase. Să mai zic de soluții de scos pete?

Una bucată toddler care tocmai se află spre finish-ul perioadei de diversificare te transformă aproape automat în expert de scos pete. Nici cu cea mare nu e diferit. Pete de cerneală, cariocă, plastilină, tempera sau acrilice, pix, sosuri etc.

Stereotipuri junk-food

Altă chestie frapantă. Dacă te uiți la reclamele lanțurilor de fast-food întotdeauna, dar întotdeauna, vei vedea numai personaje tinere, frumoase, suple, de parcă nu ar face reclamă la bombe calorice, ci la săli de fitness. La fel se întâmplă și în cazul publicității la înghețată. Nu am văzut o persoană supraponderală sau matură savurând o înghețată într-o reclamă TV. La fel și dacă vorbim de chipsuri.

Alte stereotipuri

Stereotipurile de gen sunt doar o parte din prejudecățile pe care ni le bagă pe gât publicitarii noștri dragi. Există o mulțime de stereotipuri perpetuate.

Genul corporatist, ardelean… să mai zic de Vaslui? Polițiști? Blonde?

Ăștia mai mari, ca mine, suntem în mare parte vaccinați împotriva discriminării.

Problema este că astfel de reclame rulează non-stop pe toate posturile TV. Iar cei mici, copiii noștri, privesc și ei aceste reclame. Chiar dacă se uită la canale destinate vârstei lor, la intervale orare potrivite. Tot vor da peste reclame care sunt pline de stereotipuri. De publicitate la jucării războinice pentru băieți isteți și plușuri roz pentru fetițe-prințese sau alte asemenea. De diverse dulciuri pe care trebuie neapărat să le consumi pentru a fi cool.

Stereotipuri cu mămici

Reclame care îți prezintă o mămică isteață care cumpără un produs nu la fel de isteț. Plin de zahăr și E-uri. Dar copilul vede reclama cu mămica isteață și poate îi trece prin cap că mămica lui nu e tocmai isteață când alege să îi ofere un fruct sau un dulce pregătit în casă. Nu e așa isteață că nu îi ia acel dulce văzut la TV, nu?

Pe de altă parte, publicitarii și producătorii de prostii ambalate au succes. E deja uzual cred că în orice colț al țării ca părinții și bunicii să le ofere prichindeilor porcării, mizerii ambalate în pungi colorate frumos. Sau diverse sucuri îndulcite în exces cu zahăr, colorate și aromate cu orice numai cu nimic natural. Dar asta e altă poveste. Deloc amuzantă. Dureroasă.

Apropo de mămici. De sexism. Stereotipuri.

Numai mămicile știu ce medicamente, ce siropuri trebuie date copiilor. Nu și bărbații. Aceștia nu există în rol de tată care își pot trata copii cu vreun siropel. Oricum medicii sunt excluși din capul locului. Supermarket pharma. Luați aia și aia și cealaltă. Farmacii de inimă. Farmacii pentru pensionari. Ziceam de inimă? Reclamă la o margarină bună pentru inimă!

Revin. E cineva care crede în acest stereotip? Ce știe bărbatul despre creșterea și îngrijirea copilului?

CNA – garant al responsabilității în domeniul audiovizualului

O simplă verificare pe site-ul CNA și vedem că lucrurile se mișcă, iar când cineva deraiază altcineva îi indică traseul corect. Numai în luna ianuarie 2018 au fost date amenzi pentru:

  • difuzarea de programe care pot afecta grav dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor, în special programele care conțin pornografie sau violență nejustificată;
  • afirmații defăimătoare la adresa unei minorități și a fost prezentată o informație neverificată și fără asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii.

Și închei pentru că și așa probabil am supărat multă lume obișnuită să (nu) gândească în confortul dragelor noastre împământenite stereotipuri. Așa că mă conformez și pun punct. Și virgulă pentru că sigur voi mai aborda subiectul.

Dacă ți-a plăcut Sexism și stereotipuri în publicitatea TV  și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Comentarii Facebook

4 comentarii

  • almonacalatoreste 4 februarie 2018 Reply

    Foarte frumos scris. Eu am uneori senzația ca reclamele au fost scrise de si pentru indivizi cu retard semi-sever. Zău dacă ma inspira vreo reclama sa iau produsul respectiv. Chiar as fi curioasa care e rata lor de conversie.

    • Jurnalul unui Tată 5 februarie 2018 Reply

      Râd amar. Foarte multe produse proaste se vând în urma reclamelor idioate, deci prind… Aşa că până la urmă poate că publicitarii ştiu mai bine, problema nefiind la ei, ci la publicul țintă…

  • Tudor 5 februarie 2018 Reply

    Nu este vorba de stereotipuri, ci de prudenta angajatilor. De-a lungul timpului s-au adunat in arhivele interne diverse tipare care au mers si care nu. Din nevoia de a nu da gres (a se citi – din dorinta de a te face inteles sefului mai slab pregatit si de a obtine rezultatatele cu care el s-a obisnuit) ei prefera sa repete aceleasi tipare. Nu isi pot permite sa vina cu ceva nou, adaptat noilor asteptari din piata. Au familie de hranit, rate de achitat, copii la scoala etc

    • Jurnalul unui Tată 5 februarie 2018 Reply

      Am mai auzit asta chiar de la publicitari:)) O fi o sămânță de adevăr. Pot fi cazuri punctuale. Însă în niciun caz nu este o explicație 100% reală şi lucrurile sunt un pic mai nuanțate şi mai complicate.
      Adu-ți aminte câți scriitori jurau că au manuscrise valoroase la sertar înainte de ’89. Pe acelaşi principiu…

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: