Ce a însemnat 2017 pentru mine

Ce a însemnat 2017 pentru mine

Ce a însemnat 2017 pentru mine

Un an plin. Chiar dacă acum, spre sfârșitul lui mi se pare că a zburat cam repede. Însă chiar a fost plin. Chiar dacă nici 2016 nu a fost mai prejos…

Copiii

Primii perechi de pantofiori de mers. M-am bucurat de primii pași ale celei mici. Acum zburdă. Primele cuvinte. Diversificarea. Din ce în ce mai îndemânatică cu mânuțele și degețele ei. Din ce în ce mai puternică. Mai plină de personalitate:) Prima răceală. Primul loc de joacă cu bile colorate și alte minuni. Primul leagăn. Și primul mers alături de mine. Ținându-mă de mână. Urcatul și coborâtul treptelor.

Cea mare. Clasa a V-a. Profesori la fiecare materie. Teze. Prima dată când a rămas o prietenă peste noapte. Se împlinește aproape un an de când practică arte marțiale. Primul an când am mers și la altfel de spectacole. La Teatrul Național. La Ateneu. Muzee de artă și de istorie. Primul an când la mall nu mai agreează desene animate, ci filme.

Ea: soție, mamă

Nu mi-aș fi închipuit o mamă mai potrivită pentru copiii noștri. Unii zic că iubirea durează maxim 3 ani. Probabil cei care nu au iubit nici măcar o zi din ăia trei ani. Au trecut mulți ani peste acea limită. Și lucrurile devin din ce în ce mai interesante. Dar nu o să dezvolt acum, ci probabil cu altă ocazie pentru că este mult prea mult de spus și deocamdată nu am ajuns la acea putere de a transpune tot ce simt în ceea ce scriu. Partenera mea în această călătorie fantastică a vieții. Plină de optimism, energie și umor. Dar și compasiune. Delicată ca un fluture. Puf de păpădie. Până când cineva consideră bunătatea drept slăbiciune și încearcă să profite. Dar, surpriză! Devine tăioasă ca lama unei săbii de samurai:) Totodată este singura ființă care a știut și a reușit să scoată tot ce este mai bun din mine. Iar restul frământărilor, greșelilor sau gândurilor mai gri ori mai negre pe care avem cu toții să pot să le las în urmă. Iar asta mi se pare chiar un lucru mare. Pentru că nu e deloc simplu cu mine!

Blogul

Cu un an în urmă, prin 2016, începeam în joacă un fel de jurnal online. Despre a fi tată și nu numai. Copii. Despre mine, viața mea de zi cu zi. Lucrurile care îmi plac au ba. Provocările pe care le am și cum le fac față. Speranțe, împliniri sau momente mai grele, eșecuri. Nu urmăream dacă și cine mă citește.

Anul acesta lucrurile s-au schimbat. După prima întâlnire cu alți părinți bloggeri. Am început să îmi dau seama că fiecare separat, dar mai ales împreună avem putere. Puterea de a schimba ceva. Puterea de a face bine. Felul de a scrie, autenticitatea, sinceritatea, implicarea în diverse proiecte, campanii umanitare. Puterea de a strânge o comunitate în jurul unor idei. Ceea ce poate aduce și o responsabilitate copleșitoare de a menține un ritm, un standard. De a nu înșela audiența.

Am început să comunic mai des și mai variat. Ca o extensie a blogului am creat pagina de Facebook care tocmai a trecut pragul primilor 10.000 de aprecieri ale voastre pentru care vă mulțumesc! Diverse imagini le public pe contul de Instagram. Mai rar folosesc și alte canale: Twitter, Google+Tumblr.

Prietenii

În această vară am împlinit 40 de ani. Iar acest an a fost cel mai bogat din viața mea de până acum în ceea ce privește acest capitol. Am participat la multe evenimente. Cele mai multe datorită blogului. Am avut norocul, șansa să cunosc mulți oameni extraordinari. Să-mi fac mulți prieteni. Bloggeri. Părinți. Oameni pasionați de social media.

Nu puteam să termin doar cu ce a însemnat 2017 pentru mine fără să arunc și o privire spre anul viitor.

Ce-mi doresc de la 2018?

Primul lucru care mi-l doresc este să fim sănătoși. De cele mai multe ori, abia când ne lovim de o problemă mai serioasă ne dăm seama cât de importantă este sănătatea. Iar sănătatea nu este ceva abstract.

Ajută o alimentație corectă. Echilibrată. Cititul etichetelor. Gătitul acasă. Fără prostii.

Ajută mișcarea. Dacă nu practicarea sportului, măcar mersul pe jos. Zilnic. Minim jumătate de oră.

Bineînțeles că sunt multe variabile, unele cunoscute, altele mai puțin cunoscute în această ecuație a sănătății. Moștenirea genetică. Cred că e o platitudine dacă spun că nu ajută consumul exagerat de zahar, sare sau grăsimi, prăjeli. Ori tutun și alcool. În schimb, odihna ne ajută.

Și mai este ceva ce ajută. Mult. Starea de spirit. Faptul cum alegem să ne raportam la viață. Alegem să fim mulțumiți, împăcați, echilibrați, fericiți, zen. Sau alegem să fin nervoși, încruntați, nemulțumiți, frustrați, invidioși. Alegem să fim buni, cinstiți, să ne facem treaba și să dormim liniștiți. Sau alegem să ne uităm în curtea altuia, să râvnim la ce are altul, să-l bârfim, să fentăm o regulă de bun simț. Alegem să fim corecți sau hoți. Alegem să ne vedem de propria persoană și la cum putem să devenim mai buni sau alegem să cerem numai de la alții să facă ce noi ar trebui să facem. Dar nu o facem. Din lene. Din ipocrizie. Ori prostie sau pur și simplu răutate.

Așa că pentru 2018, precum candidele candidate la diverse titluri de Miss, îmi doresc să fiu mai bun:)

Pace!

Dacă ți-a plăcut Ce a însemnat 2017 pentru mine, te invit să lași un comentariu în care să-mi spui ce-ți dorești pentru anul următor ori să dai un share pe Facebook

Comments

comments

8 comentarii

  • Razvan 29 decembrie 2017 Reply

    Eu imi doresc armonie in 2018. Am avut armonie in familie anul acesta, acum visez la armonie intre familie si jobul sotiei, intre familie si proiecte personale.

  • Elena Munteanu 30 decembrie 2017 Reply

    Test comment

  • elizabiro 30 decembrie 2017 Reply

    Mi-a plăcut articolul tău. Îmi place cum vorbești despre partenerea ta. Și cam astea sunt și dorințele mele pt 2018.

    • Jurnalul unui Tată 30 decembrie 2017 Reply

      Mulțumesc pentru aprecieri! Mă bucur că avem așteptări asemănătoare:)

  • Tudor 31 decembrie 2017 Reply

    In acest an am invatat sa las in urma toate gandurile izvorate din greselile celor din jur. In urmatorul an mi-am propus sa daruiesc familiei timpul astfel economisit.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: