Unde ești tu, tată?

Unde ești tu, tată?

Pășesc pe-un covor de frunze arămii,
Le-a trecut vremea, fost-au verzi și vii.
Va trece toamna, apoi iarna cea geroasă,
Pomul va prinde iar coroană generoasă.
 
Dar noi? Vom fi luați au ba din pripă
Când va veni a noastră-amara clipă?
Din copacul vieții ne vom desprinde
Și nimeni, în cădere, nu ne va prinde.
 
Când vom păși spre dreapta-judecată,
Vom fi și noi precum frunza cea uscată.
 
Strașnic vânt care nu mai trece,
Ploaie măruntă, deasă și rece:
Tu noiembrie colțos, de gheață,
Ai mușcat acum doi ani o viață!
 
Unde ești tu, tată?
 

Noiembrie, 2017

Sursa foto: Pixabay

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: