Unde ești tu, tată?

• 10 Noi, 2017
• Jurnalul unei rime
• No comment

Unde ești tu, tată?

Pășesc pe-un covor de frunze arămii,

Le-a trecut vremea, fost-au verzi și vii.

Va trece toamna, apoi iarna cea geroasă,

Pomul va prinde iar coroană generoasă.

 

Dar noi? Vom fi luați au ba din pripă

Când va veni a noastră-amara clipă?

Din copacul vieții ne vom desprinde

Și nimeni, în cădere, nu ne va prinde.

 

Când vom păși spre dreapta-judecată,

Vom fi și noi precum frunza cea uscată.

 

Strașnic vânt care nu mai trece,

Ploaie măruntă, deasă și rece:

Tu noiembrie colțos, de gheață,

Ai mușcat acum doi ani o viață!

 

Unde ești tu, tată?

 

Noiembrie, 2017

Sursa foto: Pixabay

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un share. Sunt prezent și pe Instagram.

 

Partajează asta:

• Clic pentru a partaja pe Facebook(Se deschide în fereastră nouă)
• Clic pentru a partaja pe Twitter(Se deschide în fereastră nouă)
• Clic pentru a partaja pe LinkedIn(Se deschide în fereastră nouă)
• Dă clic pentru partajare pe WhatsApp(Se deschide în fereastră nouă)
• Clic pentru a partaja pe Google+(Se deschide în fereastră nouă)
• Mai mult

• Clic pentru a partaja pe Tumblr(Se deschide în fereastră nouă)
• Clic pentru a partaja pe Pinterest(Se deschide în fereastră nouă)
• Dă clic aici pentru a partaja pe Skype(Se deschide în fereastră nouă)

Apreciază:

Apreciere Se încarcă...

Similare

Comments

comments