Jurnalul unui Tata | Unde ești tu, tată?

Unde ești tu, tată?

Pășesc pe-un covor de frunze arămii,

Le-a trecut vremea, fost-au verzi și vii.

Va trece toamna, apoi iarna cea geroasă,

Pomul va prinde iar coroană generoasă.

Dar noi? Vom fi luați au ba din pripă

Când va veni a noastră-amara clipă?

Din copacul vieții ne vom desprinde

Și nimeni, în cădere, nu ne va prinde.

Când vom păși spre dreapta-judecată,

Vom fi și noi precum frunza cea uscată.

Strașnic vânt care nu mai trece,

Ploaie măruntă, deasă și rece:

Tu noiembrie colțos, de gheață,

Ai mușcat acum doi ani o viață!

Unde ești tu, tată?

Noiembrie, 2017

Sursa foto: Pixabay

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un share. Sunt prezent și pe Instagram.

Comentarii Facebook