Importanța educației sexuale

Importanța educației sexuale

O scurtă introducere

Așa cum probabil știți, mai ales dacă ați fost la curent cu ce am scris pe blog și anunțurile de pe pagina de Facebook, am fost partener media la cel mai mare eveniment de parenting al anului din România: Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare.

Și când spun cel mai mare, mă refer la cei trei specialiști care au susținut evenimentul:

  • Diana Stănculescu, psihoterapeut specializat în terapii cognitiv comportamentale și coordonează în cadrul Organizației Salvați Copiii, Centrul de Educație Emoțională și Comportamentală pentru Copii (CEECC);
  • Urania Cremene, unul dintre cei mai apreciați experți în Parenting din România;
  • Gáspár György, psiholog clinician și psihoterapeut relațional, având specializare în hipnoza clinică, psihoterapia de familie și psihoterapia integrativă.

În continuare voi povesti despre prima parte a acestui eveniment la care au participat peste 500 de părinți. Parte care a fost susținut de Diana Stănculescu.

Importanța educației sexuale

Sexul. Discuția despre sex. Discuția părinte și copil. Suntem în 2017 și încă este considerat un subiect tabu. Iar unde nu este tabu, oricum există o doză mare de întrebări despre cum a aborda acest subiect. Într-adevăr controversat. Dar de ce este controversat? Nu tocmai din partea noastră, a adulților? Nu cumva problema este la noi, la părinți?

În cazul meu, părinții au abordat acest subiect după ce împlinisem 18 ani. Tardiv. Și chiar și atunci erau destul de stângaci în a deschide subiectul. În acel moment, în ciuda vârstei mele destul de fragede, mi-a încolțit un gând pe care nu l-am uitat nici astăzi. Când sunt matur. Când am, la rândul meu, copii. Mi-am propus să nu repet greșeala lor. Și mă țin de cuvânt. Pentru că nu se reduce totul la o discuție de 15 minute sau de 2 ore. Importanța educației sexuale este un subiect pe care trebuie să-l abordezi cu tact, adecvat vârstei copilului.

De ce ne este încă frică să discutăm despre sex cu proprii noștri copii?

Spuneam mai sus că problema la aborda acest subiect este la noi. Din cauza prejudecăților noastre. A experiențelor noastre. Mai fericite sau mai puțin fericite. Mai bogate sau mai puțin bogate. Uneori mai complicate, alteori prea simple. Sau, de ce, chiar a ignoranței.

Avem bolovani în rucsacul pe care-l ducem în spate din anii copilăriei și adolescenței noastre. A lucrurilor care ni se spuneau în două vorbe despre sex. Dacă ni se spunea. Și aici mă refer la cei care ar fi trebuit să ne fie primii educatori. Părinții. Dar o să revin mai jos la acest aspect.

Nouă ne este pur și simplu teamă că dacă am deschide subiectul le-am da idei.

Având copii suntem tentați conștient sau nu să ne raportăm la propria copilărie. Să comparăm copiii noștri de acum. Cu vremea când eram noi copii. Nu funcționează decât într-un singur sens. Frustrant. Sunt multe lucruri care s-au schimbat. Inclusiv faptul că este dovedit faptul că în ziua de azi copiii noștri se maturizează mai repede. Sunt mai liberi în gândire și exprimare. Sunt poate mai informați. Însă sunt informați de cine trebuie? Și în acest caz voi reveni mai jos la acest important aspect.

Și nu în ultimul rând, avem noi o problemă în a accepta faptul că viața sexuală a copiilor începe mai devreme decât suntem noi pregătiți să acceptăm.

Realitatea cifrelor

Diana Stănculescu în evenimentul pe care l-am menționat mai sus ne-a aruncat în față niște cifre greu de digerat. Pentru cei prezenți în sală. Pentru că cei peste 500 de părinți prezenți, chiar dacă par mulți pentru un eveniment de parenting sunt puțini. Extrem de puțini dacă de raportăm la numărul părinților din țară. Iar cei care au participat și în general cei care participă la astfel de evenimente de parenting sunt un grup elitist. Un grup încă prea mic de părinți care vor să fie mai informați.  Părinți care își doresc în a cultiva flexibilitatea, receptivitatea și reziliența copiilor de azi și adulților de mâine. Iar cea mai bună metodă este de a fi informați. De a-și ajusta stilurile parentale prin dezvoltarea inteligenței parentale.

Revenind la cifre, România este pe primul loc în Europa la sarcini în adolescență. Recent, am scris despre acest fapt și în articolul referitor la incidentul de la Cluj, care a avut loc tot pe seama lipsei de educație sexuală a acelor tineri.

Și dacă nu este suficient de clar, la 15 ani, 1 din 10 fete și 3 din 10 băieți au deja o viață sexuală activă. Îngrijorător este că dintre aceștia doar 40% au folosit un prezervativ și doar 7% pilula contraceptivă. (OMS, HBSC)

Iar lipsa informării cu privire la folosirea prezervativului are o dublu risc: sarcină la o vârstă precoce și boli cu transmitere sexuală (BTS). Să enumerăm câteva BTS: herpes, negi genitali, gonoree, sifilis, HIV/SIDA, hepatita B, chlamydia, scabia. Și acestea sunt doar cele mai frecvente, dar nu și singurele!

Știți vorba românească copii care fac copii? Știți pe ce se bazează? Pe faptul că 1 din 10 adolescente rămân însărcinate înainte de a împlini vârsta de 18 ani.

Educatorii sexuali

Există o listă recunoscută la nivel mondial de cinci educatori sexuali:

  • părinții
  • școala
  • gașca
  • mass-media
  • internetul

În cazul României, școala nu figurează pe listă.  La noi nu se face educație sexuală. Există încă un puternic curent care se opune. Din diverse motive și fără să le amestec le amintesc: ignoranță, frică, religie, convingeri personale etc.

Despre ignoranță nu voi vorbi. Nici despre religie. Sau convingerile personale. Însă frica de a aborda subiectul este ca și când a nu vorbi de mâncare ar echivala cu faptul că așa potolești foamea. Sau dacă vorbești prea mult despre mâncare înseamnă că o să balotezi încontinuu.

Chiar în ipoteza în care s-ar introduce educația sexuală în școli, vor fi informații parțiale despre sexualitate. Sexualitatea vine la pachet cu mult mai mult decât fiziologie, protecție și orice alt subiect care va putea fi inclus într-un manual de educație sexuală. Și când spun mult mai mult, este vorba de atitudini, norme și valori. Iar aici este rolul exclusiv al familiei.

Dacă ne tăiem și noi de pe lista de mai sus ce rămâne?

Gașca. Cercul de prieteni al copilului nostru. De cele mai multe ori de o vârstă apropiată. Și oricât l-am controla să nu-și aleagă un cerc greșit, de aici își va lua informații despre sex.

Mass-media. Abundă de mesaje sexuale. Chiar în prime-time. Că vorbim de TV. Sau radio. Ori presa scrisă. Reclame. Videoclipuri. Filme. Emisiuni. Show-uri. Știri.

Internetul. Indiferent de ce program de parental control folosim (dacă folosim) pornografia și mesajele și imaginile cu conținut explicit sexual vor eluda aceste programe. Există wifi free. Colegii vor aduce și aduc la școală telefoane și tablete care au acces liber la internet. Ghici la ce se uită în pauze? Sau în vestiarul de sport?

Având în vedere cele de mai sus, lăsăm gașca, mass-media și internetul să ne educe copiii cu privire la sex?

Ne permitem să ne tăiem singuri de pe listă?

Importanța educației sexuale și discuțiile părinte – copil sunt subiecte vaste, așa că vor mai fi articole în acest sens. Voi vorbi inclusiv despre eșecul singurului as pe care credem că-l avem în mânecă: îndemnul la abstinență.

Suntem diferiți, avem opinii diferite, ceea ce este perfect normal, așa că te rog să-mi spui părerea ta cu privire la importanța educației sexuale printr-un comentariu.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Comments

comments

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: