De ce nu o să scriu zilnic

De unde a pornit ideea

La cel mai mare eveniment al anului, cel dedicat pasionaților de conținut digital, printre altele a existat și o sesiune dedicată bloggerilor.

Adresată nu oricărui blogger. Celor la început de drum. A căutării succesului din această activitate. Pentru că cei care sunt într-adevăr în top nu au nevoie de astfel de discuții. Și nici de rețete.

Multe lucruri au fost platitudini. Genul pe care le spune orice blogger cu nițică experiență celor mai novici:

  • Că trebuie autenticitate.
  • Că trebuie să știi să scrii. Să știi câți de i să pui la copii:)
  • Să investești în blog. Mai ceva ca la bursă. Timp. Bani.
  • Conținut de calitate. Indiferent că este text, foto sau video.
  • Să scrii des.

Chestii banale.

Legat de ce am bold-uit mai sus, bineînțeles că erau date exemple de succes. A celor care o fac zilnic. Adică publică zilnic. Că de scris, poți scrie două – trei texte într-o zi și să le programezi câte unul pe zi. Plan editorial.

Să ai zilnic content.

De ce nu o să scriu zilnic

Așa să fie? Oare funcționează pentru toată lumea? Garantat? 100%?

Nu știu. Nu cred. Și nici nu o voi testa. Nu scriu și nici nu o să postez zilnic.

Să nu mă înțelegi greșit. Îmi place să scriu. Și încă foarte mult. Dar cel puțin la fel de mult îmi place să trăiesc. Să citesc. Să mă bucur de fiecare zi.

Un text de calitate nu iese bătând din palme. Sau din taste:) Mai ales unul care trebuie documentat. Necesită timp.

Viața noastră nu este digitală. Oricât de atractivă sau înfiorătoare ne pare ideea de a ne muta existența în digital. Încă nu am ajuns acolo.

Cărțile din cărți se scriu. Și totuși…

Așa o fi. Însă dacă nu acumulezi experiență zilnic și cauți să reformulezi ce au scris alții nu cred că asta înseamnă să fi autentic. Oricât de altfel a-i spune-o. Cineva a spus-o înaintea ta.

Pe de altă parte, noi, bloggerii, avem ceva în plus de dat.

Cei care ne citesc nu așteaptă doar informație. Informațiile se pot căuta și găsi pe site-urile de știri. Generaliste sau specializate. Nișate.

Cei care ne citesc așteaptă însă ca informația să nu fie rece. Ci trecută prin filtrul nostru. Să fie vie, trăită, personalizată. Îmbogățită cu emoțiile noastre. Un pic din noi să fie simțit în ceea ce scriem.

…cum stăm cu emoțiile

Pic cu pic, zilnic, ne-ar seca. Cel puțin în cazul meu. Probabil că aș putea scrie mai des. Mai mult ca sigur aș putea scrie și mai mult de două – trei articole pe zi. Însă ar fi doar ca să umplu spațiul. Este imposibil  să transmiți atâta emoție zilnic.

În unele zile sunt mai apatic, în altele sunt plin de energie. Sunt zile când sunt extrem de extenuat. Obosit. Altele când sunt atât de fericit de-mi vine să sar în sus. Sau să dansez în ploaie. Și chiar o fac! Ca și tine, probabil. Chiar dacă suntem diferiți.

Acum ce să fac? Să îmi cer scuze că vulcanul meu de emoții nu erupe zilnic? Că sunt zile când nu am starea de a scrie ceva ce merită citit? Ar trebui să fiu ipocrit? Adică să încep să mimez?

Chiar dacă citesc zilnic mult, nu pot citi zilnic același lucru. Nu m-aș putea citi nici pe mine zilnic:) Așa cum nu pot citi un blog sau un site zilnic. M-aș plictisi la un moment dat. Oricât de diferită ar fi informația. Oricâte emoții ar transmite.

Și o carte, oricât de bună ar fi, tot are un final. Chiar dacă face parte dintr-o serie, tot se termină și seria respectivă. Sau termini tu. La un moment dat, plictisește. Și nu o mai urmărești.

Din aceste motive nu o să scriu zilnic.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu (nu zilnic), te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Foto: common pics on Pixabay

4 comentarii

  • Tudor 13 octombrie 2017 Reply

    Am prieteni care și-au impus să scrie zilnic pe blog. In loc de venituri consistente s-au ales cu o povară și au renunțat la blog după câteva luni.

    Ca idee – blogul din pasiune trebuie tratat diferit față de blogul job part time sau cel full time.

    • Jurnalul unui Tată 13 octombrie 2017 Reply

      Un punct de vedere absolut corect.
      Jurnalul unui tată este un blog pornit dintr-o emoție puternică. În continuare va rămâne un blog pe care voi scrie din pasiune.
      Probabil că dacă ar fi un job aș scrie zilnic. Nu știu cât de autentic ar mai fi.

  • Alina 13 octombrie 2017 Reply

    Calitate nu cantitate. Ideea principala este sa nu renunti la blog. E ca un copil! Ii trebuie atentie si trebuie hranit cu continut de calitate! Insa trebuie si timp pentru articolele deja scrise sa se “maturizeze”, sa fie cunoscute, citite. Parerea mea e ca un articol pe zi e mult prea mult. Chiat si dpdv SEO. Dar recomand actualizarea articolelor vechi cu continut fresh!
    Asta ar putea oferi un boost fain.

    • Jurnalul unui Tată 13 octombrie 2017 Reply

      Înainte să aflu și să îmi pese de optimizare, de SEO, într-adevăr am început să recitesc primele articole. Și unele chiar merită actualizate. Foarte bună observația și sfatul totodată. Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: