jurnalul-unui-tata

Jurnalul unui tată pentru o puştoaică de 11 ani

Jurnalul unui tată pentru o puştoaică de 11 ani

O minune a apărut în viața mea. Parcă mai ieri mă uitam emoționat la boțul de om nou-născut care mă privea cu doi ochi mari și curioși.

Brunetă, gene lungi, cu părul vâlvoi și puternică de mică. Ce plămâni puternici! Câte nopți albe au urmat!

Degeaba te-am întrebat acum câteva zile de ce confundai ziua cu noaptea. Nu-ți mai amintești. Mi se pare normal.

A trecut ceva vreme de atunci… Tocmai ai împlinit 11 ani!

Îmi vin de-a valma o mulțime de amintiri, de momente, unele atât de vii, de colorate, de parcă adineauri s-au întâmplat. Ceva îmi spune că, oricâți ani vor mai trece, nici nu se vor estompa. Prima zi acasă. Prima lună. Ritualul Botezului. Primul an. Tradiția ruperii de Turtă.

 

Au fost clipe, uneori zile gri, chiar și negre

Grele la orice colic, când te durea burtica sau când te chinuiau dințișorii. Apoi răceli. Sau câte o julitură prin parc. În genunchi. Mă durea fizic și pe mine.

Te-ai întristat când ai aflat mai târziu câți copii sunt mai puțin norocoși. Ai învățat și ce înseamnă să dăruiești.

Ai plâns când bunicul tău iubit, tatăl meu, ne-a părăsit. Acel munte de optimism și de voie bună. Ai învățat că acum este poate într-un loc mai bun. Alături de părinții lui, iubiții mei bunici.

Dar tu ai adus mult roz în universul meu

Viața are și partea ei frumoasă, cu momente sublime care ne modelează inima și sufletul. Momente pe care le adaugi în acea colecție de amintiri nepieritoare. Acele amintiri pe care le tezaurizăm.

Jurnalul unui tată pentru o puştoaică de 11 ani

Baloți de scutece

Da, am schimbat zeci, poate sute, mii. Cine a numărat? Apoi aventura oliței. Și în sfârșit toaleta. Cădița și băița. Cu rățuște și robofish. Cu petale de trandafiri.

Autonomia

Dar gata. A venit momentul când nu te mai spăl. Ai crescut. Te îmbraci singură. Dar câtă muncă am dus până să îți pui singură-singurică prima dată șosetele, dresul! Mănânci singură. Te speli singură. Mai mult de atât. Ai trecut la altă etapă. Gătim împreună. Facem cumpărăturile împreună. Și simt că ușor-ușor vei dori și vei putea mai mult. Simt nevoia ta de independență. Mi-o recunosc. Așa cum mă recunosc în anumite gesturi, gusturi ale tale.

Diversificarea

Ce aventură! Creme și piureuri. Legume și fructe. În castronel. În părul tău. În ochii mei. Pete pe tine. Pe bluzele mele. Mii de pete. Zeci de soluții de curățat testate. Cele mai multe fără succes:)

Primele cuvinte

Momente de satisfacție paternă când te-am auzit prima dată spunându-mi “tata”! La fel am simțit și când eu te-am învățat într-o zi să-ți rostești propriul tău nume:)

Primii pași

Parcă ieri se întâmpla. Eram împreună cu un bun prieten care ți-a întins mâna și uite așa pas după pas ai început marea aventură în două piciorușe. Da, Nick, despre tine e vorba;)

Joaca

Cuburi, plușuri. Dar și mașinuțe și roboți. Povești cu feți frumoși și zmei. Parcuri. Șotronul. Nenumărate ieșiri din oraș.

Drumeții pe drumuri de munte. Primul traseu doar eu cu tine. Și acum ești mândră că “am urcat cu tati un munte.

Valurile mării și castelele de nisip. Delta. Cu plimbările pe canale. Apoi Paris, Roma… Și acum am o strângere de inimă când mă gândesc pe unde vom pleca. La câte se întâmplă…

Te-ai molipsit de la mine. Îți plac muzeele.

Grădinița

O educatoare tânără care punea pasiune în tot ce făcea. Ai primit foarte bine grădinița. Atâtea temeri dinainte… Le-ai spulberat dintr-o dată. Fără tragedii și lacrimi la despărțire. Felicitări, Simona!

Despre iubire

Iubești copiii. Iubești și animalele. Și gărgărițele. Ți-ai dorit atât de mult o surioară. Și un cățel. Ca niște părinți responsabili ce ascultă de copil ne-am conformat:) Ai și o surioară acum care îți seamănă. Ai și un cățelușă iubitoare și năzdrăvană. De pisici nu mai zic. Niciodată nu am dus lipsă.

Jurnalul unui tată pentru o puştoaică de 11 ani

Prima zi de scoală

Ghiozdanul și sarafanul. Primul an cu clasă pregătitoare. Tu un zâmbet tot. Eu nu știam cum să-mi ascund emoțiile. Când trecuseră anii și mă trezisem tată de fetiță mare? Școlară. Mi-aduc perfect aminte când te-ai prins de mână cu altă fetiță care urma să-ți fie colegă de clasă. Ai întrebat-o scurt și sincer, așa cum doar copiii o fac: “Vrei să fim prietene?” Și ați rămas de atunci prietene. Chiar și azi când tu, fata mea, împlinești 11 ani este alături de prietena ta din prima zi de școală!

Au urmat cinci ani de școală. Ciclul primar. Cu o doamnă învățătoare implicată. Dedicată. Un adevărat dascăl. E drept, noi părinții am ajutat când am putut și cu ce am putut. Nu a comentat nimeni că învățământul trebuie să fie gratuit. Dar dacă vrei mai multe pentru educația copilului tău te implici. Punct. Verificarea temelor… Proiecte individuale și de grup. Excursii și tabere. Calificative. Tabere de recreere și tematice. Rechizite. O mulțime de rechizite:))

Câte fructe și legume decojite, mărunțite, tăiate feliuțe, cubulețe. Câte pachețele pentru școală. De data asta am socotit:) Dacă sunt 36 de săptămâni într-un an școlar a câte cinci zile și au fost 5 ani. Cam 900 de pachețele. Câtă inventivitate în combina pachețelul.

Desene animate și alte personaje

Am văzut în acești ani desene animate câte nu am văzut nu în copilăria mea, ci în toată viața mea. De fapt, ce desene în copilărie? În copilăria mea din alte timpuri erau doar duminică. Gala desenului animat. Și dura nici jumătate de oră. Noroc cu vecinii noștri, bulgarii, care erau mai generoși cu această plăcere a copiilor. Lega noșt, deța🙂 Sau când ne strângeam la un vecin cu video:)

Împreună am recitit mai toate cărțile copilăriei mele. M-am familiarizat acum niște ani și cu alte personaje. De data asta cu jurnalele unei puștoaice, cu diverse pisici mai mult sau mai puțin războinice, cu diverși aventurieri, magicieni, căutători de comori, cu eroi cu super-puteri și câte și mai câte.

Jurnalul unui tată pentru o puştoaică de 11 ani

Trec anii…

De curând, desenele animate au început să le schimbi cu filme pentru copii și adolescenți.  Și gusturile în materie de muzică s-au schimbat. Cărțile pentru copii sunt nițel “depășite“. Ai început să cotrobăi curioasă prin generoasa mea bibliotecă. Ceva destul de vintage în zilele noastre când totul e pe net. Ai început în această vacanță cu “Omul invizibil” de H.G. Wells. Și ai continuat cu “Aventurile lui Sherlock Holmes” de Arthur Conan Doyle. Și nu te oprești.

Ce satisfacție să te văd sănătoasă. Că ai prins înțeleptele vorbe din vechime “o minte sănătoasă într-un trup sănătos“. Îți place sportul. Dansul. Bicicleta. Să desenezi. Te văd cum crești. Frumoasă. Înaltă. Cum se adaugă dungă după dungă pe tocul ușii. Cum aud replici de mă lasă uneori blocat:))

Câte ar mai fi de spus…

Ai împlinit 11 ani!

La mulți ani, Maria Aida!

Tatăl tău

Jurnalul unui tată pentru o puştoaică de 11 ani

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Comments

comments

8 comentarii

  • Cris 30 august 2017 Reply

    La multi ani! Urmeaza o perioada interesanta….pentru toti 🙂 Dragostea trebuie dublata de rabdare, dar are si (pre) adolescenta farmecul ei.

    • Jurnalul unui Tată 30 august 2017 Reply

      Mulțumim! Este o perioadă cel puțin interesantă, tinde spre complicată. Noroc că avem o doză bună de zen, de răbdare, dublată de un simț al umorului să zicem ușor peste medie care ne ajută le toți să trecem peste:))
      Nu degeaba e vorba din bătrâni “copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari!”

  • Adina 30 august 2017 Reply

    Cat de frumos ai scris! Ai o fetita norocoasa sa te aiba, stii? 🙂

    • Jurnalul unui Tată 30 august 2017 Reply

      Mulțumesc. Eu sunt cel norocos! Tată de două fete;) Vine și cea mică din urmă, chiar dacă sunt 10 ani diferență între ele.

  • Cris 30 august 2017 Reply

    În curând sufla 12 lumânări, dar încă îl asteptam pe Moș Crăciun, în timp ce dam primele coșuri cu fond de ten… mi-E frica sa fac retrospectiva de mai sus 🙂

    • Jurnalul unui Tată 30 august 2017 Reply

      Aproape de-o seamă. Deci vorbim aceeași limbă:)) 14 ani – buletinul sau cartea de identitate… sweet 16… majoratul… Câte au fost, dar câte mai urmează. I love it!!!

  • Simona 30 august 2017 Reply

    Oh, ce frumos! Cata dragoste sa-ti amintesti toate astea! Hai ca mi s-au umezit ochii. 🙂
    La multi ani! 🙂

    • Jurnalul unui Tată 30 august 2017 Reply

      Mulțumesc. Și eu la fel de emoționat am fost când am scris. Nici nu aș putea altfel.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: