de-pe-strada-adunate

De pe stradă adunate

Marți ne emancipăm

Marți asteptam culoarea verde a semaforului să traversez intersecția. Pieton.

La un moment dat cineva nerăbdător mă împringe uşor din spate. Erau două tinere care nu prea aveau loc de mine. Ele trec lejer pe rosu.

Prima, nu cred că mi se adresa, căci a răspuns cea care o însoțea:

– Hai că e timp!

A doua, către prima:

– Sa ştii că m-am emancipat şi eu, nu mai stau la roşu!

Ce să zic? Bun aşa cu emanciparea:))

Miercuri e cu fasole

Ieri la o cofetărie. Genul care la prânz au şi mâncare gătită. Au văzut că vând mai bine snitzelul decât savarina.

În fața cofetăriei nu putea să lispească o cerşetoare. Dar genul agasant. Mai avea puțin şi îți băga mâna în buzunar. Iar dacă nu cotizai, te cam lua la trei păzeşte. Recalcitrantă.

În fine, face rost de câțiva lei, intră în aşa zisa cofetărie, solicită fasole. Bătută. E servită. Trânteşte tava înjurând:

– Doar atâta îmi dai?

– Doar atâta ați plătit, răspunde vânzătoarea.

Dă să plece. Printre două înjurături întreabă unde e pâinea.

– Nu ați solicitat şi nici nu ați plătit pâine, încearcă vânzătoarea să o expedieze rapid.

Nicio şansă, iar trântitul tavei. Bineînțeles primeşte şi pâine, cu rugămintea să nu deranjeze ceilalți clienți.  Starea de nervozitate nu dispare, tot puțină fasole este.

Nedorind să mă trezesc cu o tavă în cap şi nici cu fasole pe mine, părăsesc cofetăria. Dulciurile îngraşă.

Ce să zic? Trist, țară bogată şi oameni săraci. 

Joi e cu voie bună

Azi un tătăiță în parcarea unui bricolaj făcea show. Îmbrăcat în uniformă de paznic, dotat cu tonfă dansa şi cânta şi chiuia de mama focului. Era fericit. Şi alcoolizat. Nu mai zic de ridicolul situației lui. Un fel de Rambo la pensie.

La un moment dat i s-au terminat bateriile. A obosit. Şi s-a cuibărit pe iarbă, într-un refugiu printre maşini. Colegii l-au lăsat să tragă un pui de somn, tolănit pe jos.

Ce să zic? Odihnă plăcută!

Aştept cu interes ziua de mâine.

Parcă prea plouă cu situații absurde.

Săptămâna ta a fost una obişnuită?

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Comments

comments

2 comentarii

  • Camelia Covaci 25 august 2017 Reply

    Ah, de ras sau nu?! La cât de bine le-ai povestit, e de super comic. In plus de asta, rasul e cel mai bun remediu. Dar astea văzute de tine sunt mai mult de-a rasu’-plansu’.
    Nimic nou sub soare la mine, deși, la câte observ si eu, as putea scoate o enciclopedie.
    Incantată sa te citesc si sa te descopăr!

    • Jurnalul unui Tată 25 august 2017 Reply

      Mulțumesc;)
      Am zis să căutăm şi o urmă de umor (amar uneori), chiar şi în situații ca cele de pe stradă adunate, altfel ne pierdem capul.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: