Duminica în copilărie

Când eram copil bunica paternă obișnuia să spună că ziua de duminică era lăsată de la Dumnezeu pentru odihnă. Și respecta acest principiu cu sfințenie. Și duminica casa strălucea căci lucrurile erau făcute cu temeinicie în cursul săptămânii, adică piața, gătitul, spălatul, călcatul și curățenia. De luni până sâmbătă. Și ce se întâmpla duminica? În primul rând dimineața era slujba la Biserică. Apoi, de cele mai multe ori vizite. Se vizitau prieteni, rude sau aceștia veneau la bunicii mei în vizită. Iar când nu erau vizite erau plimbări. În parc sau pur și simplu prin oraș. Ori mergeam la un spectacol. Deci, odihnă 100% nu era, dar lucrurile uzuale din cursul săptămânii erau oarecum abandonate și duminica era altfel.

Timpurile s-au schimbat. Și pentru mine acele duminici au rămas o amintire. Plăcută. Însă nu pot să le repet. De ce? Nu știu exact, dar poate că trăim într-un ritm mai alert. Poate mai haotic. Poate că bunicii mei își permiteau o astfel de rutină pentru că erau pensionari. Nu am apucat să îi întreb dacă la fel erau duminicile pentru ei și în tinerețe. Nici pe tata nu am apucat să îl întreb. Așa cum nu am apucat multe alte lucruri.

Duminica acum

În continuare duminica a rămas o zi deosebită pentru mine. Însă cum vremurile s-au schimbat și de mulți ani și ziua de sâmbătă este liberă, ritualul zilei de duminică s-a mai schimbat.

Și nu numai duminica este o zi dedicată odihnei. Cei mai mulți muncesc destul de mult în cursul săptămânii. Ore multe. Intens. Iar multe lucruri care poate ar putea fi făcute de luni până vineri se aglomerează spre week-end. Și se ajunge ca în două zile să se condenseze atâtea lucruri de făcut.

Câți dintre noi reușesc să dea cu aspiratorul, să șteargă praful de luni până vineri? Sau de călcat o cămașă? Poate o mică cumpărătură mai reușim. La fel și ceva gătit la repezeală. Dar să gătim ceva pe îndelete la cuptor sau ceva dulce migălos care durează. Și parcă nu îți permiți seara. Parcă aștepți sâmbăta. Sau duminica.

Spectacolele. Vedem că multe se țin în cursul săptămânii. Mulți mari artiști au concerte miercuri sau joi, nicidecum duminică.

Inclusiv eu am avut azi o duminică (ne)obiÈ™nuită. Am început prin a merge cu maÈ™ina la spălătorie. Nu m-am întors bine că mi-am dat seama că trebuie să tund gazonul. Ceea ce am È™i făcut. Bonus, smuls buruienile care își croiseră drum printre firele de iarbă. Și că tot eram în curte mi-am luat cutia cu vopsea È™i pensula care mă aÈ™teptau de vreo două săptămâni să-mi găsesc timp. Și am început să vopsesc stâlpii de la padocul câinelui. Iar cum am fost extrem de generos cu spaÈ›iul… mi-a luat vreo două ore. Iar seara, când se mai răcoreÈ™te, urmează È™i plimbarea ca altădată. Cu copiii. Pe la prieteni.

Până atunci am scris și rândurile de mai sus:)

O duminică plăcută!

Tu ai avut o duminică (ne)obișnuită?