Indemnizații şi pensii speciale. Realități şi abera

Indemnizații şi pensii speciale. Realități şi aberații.

Hopa şi plafonarea indemnizațiilor pentru creşterea copiilor

A venit august și s-au găsit unii iar să arate cu degetul cine devalizează bugetul țării.

Aici era problema… Cei 1.100 de părinți care beneficiau de indemnizații peste 8.500 lei.

Proaspeții părinții care câștigă bine. Pe bune. Nu la negru. Cu venituri peste 10.0000 lei. Părinții care au intrat în concediu de creștere copil. Care se poate întinde pe o durată de 2 ani de zile. Dacă deja aveți sentimente de invidie la adresa lor, părăsiți blogul și nu citiți mai departe. Pe asta mizează și dragii noștri decidenți.

Pentru că altfel nu ar exista vorba ironică “săracii oameni bogați”. Suntem invidioși pe cei cu venituri mari și foarte mari? Doar ne place să ne uităm peste gard la capra vecinului dacă e mai grasă și frumoasă ca a noastră.

Bun, deci nu suntem invidioși. Sau poate e mai mare curiozitatea? Trec mai departe.

Multe schimbări au fost în ceea ce privește modul de calcul și cuantumul indemnizației. O perioadă de timp, până la data de 1 iulie 2016 indemnizația pentru creșterea copiilor era plafonată. Între 600 și 3.400 lei doar pentru primul an și 1.200 lei pentru al doilea an. În plus, încă de la început trebuia să optezi dacă ai grijă de copil 1 an sau 2. O aberație.

Disclaimer

Știți bine că am tot repetat de-a lungul timpului că nu fac politică în general. Dar “politica” drepturilor părinților, a copiilor și alte aspecte mă interesează, evident.

Puțină istorie

Așadar, că am mai clarificat câteva aspecte, trec mai departe. Pe timpul guvernării tehnocrate un partid de opoziție (care avea majoritate parlamentară, dar nu guvern, altă aberație) a modificat în Parlament concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Concret, a fost aprobată Legea nr. 66/2016 care a modificat OUG nr. 111/2010, care la rândul ei fusese aprobată și modificată prin Legea nr. 132/2011).

Guvernul de atunci a obiectat că nu sunt bani, că nu există studiu de impact asupra bugetului. Fair enough.

Inițiatorii modificării legii s-au bătut cu pumnul în piept la acea dată că nu trebuie să fim atât de mercantiliști când vine vorba de natalitate, de creșterea copiilor. În definitiv este treaba guvernului să găsească soluții. Realocări bugetare, creșteri de impozite sau altceva. Parțial corect și acest punct de vedere.

Revenim în prezent

A trecut un an. S-a schimbat guvernul tehnocrat. Au venit taman cei care propuseseră ridicarea plafonului.

Dar pomenile electorale nu prea pot fi onorate decât dacă mai tai de ici de colo cheltuielile, dacă nu cresc îndeajuns veniturile.

Da, este discutabilă aberația la care s-a ajuns în ceea ce privește suma pe care o primeau unii dintre cei 1.100 de părinți drept indemnizație.

La fel de discutabil rămâne și aberanta modalitate de calcul. Care nu a fost reglementat în niciun fel. Și trebuia. Dar e mai simplu să dai cu barda decât să folosești bisturiul.

Tot la capitolul discuții rămâne de ce nu se iau asemenea măsuri în oglindă. Plafonăm cât vă dăm, dar plafonăm și cât vă luăm. Dar când vine vorba de impozite… unii oftează după vremea taxării progresive. Altora le surâde ideea taxei de solidaritate.

Oamenii politici vor iar să ne dividă, crezând că dețin toiagul lui Moise. Venituri mari versus venituri mici. Eterna luptă de clasă. Burghezi vs clasa muncitoare.

Câteva cifre. Venituri mari, de peste 10.000 lei, nu au doar cei 1.100 de proaspăt părinți. Venituri nete peste acest nivel au 34.000 români.

Ştiu. Suntem o țară bogată. Dar cu oameni săraci. Ce înseamnă 34 mii de raportat la 18 milioane? Doar 0,18% din populație.

Indemnizații şi pensii speciale. Realități şi aberații.

Aberant este că în contextul plafonării indemnizației pentru cei 1.100 de părinți la suma de 8.500 lei, există pensii speciale halucinante. Nu mai zic de pensionare la 45 de ani!

Deci ne place încă se umblăm cu ocaua mică, exact ca pe vremea lui Cuza.

Dar cine mai prinde negustorii necinstiți azi?

Avem nevoie de români cu venituri mari? Cei 34 mii?

Probabil vor continua să plece spre alte meleaguri, iar copiii lor născuți acolo NU vor fi români.

Probabil vor alege să nu mai achite taxe la buget. Optimizare fiscală. Legală.

Studii de impact? Ce-s alea:))

Gata, eu mi-am spus cu obidă părerea, acum aștept părerea ta cu privire la acest subiect. Accept și contre:))

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Comments

comments

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: