Lunea-crește-iarba

Lunea creşte iarba

Lunea crește iarba

Se spune că “lunea, nici iarba nu crește“. Așa o fi, dar pentru mine şi lunea creşte iarba! Îmi place ziua de luni. De ce? La fel cum îmi place orice zi a săptămânii:)

Nu am nicio problemă lunea. Aaa, că se mai întâmplă ca uneori weekend-ul să fie mai aglomerat decât de obicei și lunea să mă resimt… asta este altceva.

Mai mult, lunea începe o nouă săptămână! Ceea ce e de bine, nu? Sau e treaba cu trezitul? Sau cu munca?

Nu am nicio problemă cu trezitul dimineața pentru că ritmul meu este oarecum constant. Nu am putut să mă obișnuiesc până acum ca doar de luni până vineri să sar la ora 6 din pat, iar sâmbătă și duminică să dorm până la amiază. Nu-mi iese. Am încercat de mai multe ori, dar deja la ora 7 mi se pare că nu mai pot sta în pat. Că trece ziua.

Bunicul avea o vorbă

De fapt avea multe vorbe, un tip care pentru orice avea câte o vorbă de duh. Doar vorbe pozitive, optimiste, de multe ori pline de umor. Așa cum era și bunicul ca om. Iar despre somn spunea: “o viață am și p-aia să o dorm?!”
Într-adevăr adormea ultimul și întotdeauana era primul care se trezea.

De muncă ce să mai zic. Probabil sunt nițel defect, dar și în zilele libere muncesc. Poate nu munca pe care o fac zilnic, dar nici nu stau degeaba. Iar de cele mai multe ori e pro bono:)) Pentru sănătatea fizică și mentală:))

Unii caută fel de fel de analogii, explicații de genul dacă ești născut vara, atunci sigur îți place vara. Da, îmi place vara. Dar chiar dacă eram născut în decembrie și nu în luna lui cuptor, cred că tot îmi plăcea vara.

O funcționa așa și cu ziua din săptămână când sunt născut? M-am uitat pe calendar și am venit pe lume într-o zi de… miercuri. Nu de luni. Deci nu-i asta.

Nu știu și nici nu-mi mai bat capul.

Îmi place ziua de luni.

Lunea creşte iarba.

Mai ales că de cele mai multe ori duminica seara mă ocup de ea.

Tund gazonul;)

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Sursa foto: arhiva personală

Comments

comments

6 comentarii

  • Carmen 12 iulie 2017 Reply

    Eu încă sunt în concediu de creștere copil, deci abia aștept ziua de luni. :)) De obicei, weekendurile sunt foarte aglomerate. Uneori cu evenimente plăcute, alteori cu treburi lăsate de pe parcursul săptămânii. Lunea mă relaxez cu cea mică, de multe ori.

    • Jurnalul unui Tată 13 iulie 2017 Reply

      Foarte interesant punctul tău de vedere. Dar cred că se aplică și altor părinți care lucrează. Celor cărora se simt la muncă ca peștele în apă, în sensul că știu să se organizeze, știu ce au de făcut, poate munca a ajuns o rutină și asta le place etc. Numai că au o mică “problemă” când vine weekend-ul. Și universul celor 5 zile de rutină li se dă peste cap de o mulțime de alte task-uri. Mult de discutat și pe aspectul ăsta;)

  • IrinaS 12 iulie 2017 Reply

    luni este o zi minunată, dar nu am crezut mereu asta 😉 It takes time to have a great Monday!

    • Jurnalul unui Tată 13 iulie 2017 Reply

      Și asta e adevărat, Irina. Există tendința de a ne raporta în permanență la cei din jur. Și asta e ok până la un punct. Rămâi conectat, ancorat în realitate. Dar poți ajunge să imiți anumite lucruri. Conștient sau nu. Din varii motive. (Mi se pare un subiect care merită atenție). Iar chestia cu “lunea, nu crește nici iarba” deja e folclor, a ajuns general – acceptat. Însă eu nu pot rezona:))

  • coco 13 iulie 2017 Reply

    nici eu nu am probleme cu ziua de luni si nici nu am avut vre-odata!… creste iarba 🙂

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: