Lunea creÅŸte iarba
Lunea crește iarba
Se spune că “lunea, nici iarba nu creÈ™te“. AÈ™a o fi, dar pentru mine ÅŸi lunea creÅŸte iarba! ÃŽmi place ziua de luni. De ce? La fel cum îmi place orice zi a săptămânii:)
Nu am nicio problemă lunea. Aaa, că se mai întâmplă ca uneori weekend-ul să fie mai aglomerat decât de obicei È™i lunea să mă resimt… asta este altceva.
Mai mult, lunea începe o nouă săptămână! Ceea ce e de bine, nu? Sau e treaba cu trezitul? Sau cu munca?
Nu am nicio problemă cu trezitul dimineața pentru că ritmul meu este oarecum constant. Nu am putut să mă obișnuiesc până acum ca doar de luni până vineri să sar la ora 6 din pat, iar sâmbătă și duminică să dorm până la amiază. Nu-mi iese. Am încercat de mai multe ori, dar deja la ora 7 mi se pare că nu mai pot sta în pat. Că trece ziua.
Bunicul avea o vorbă
De muncă ce să mai zic. Probabil sunt nițel defect, dar și în zilele libere muncesc. Poate nu munca pe care o fac zilnic, dar nici nu stau degeaba. Iar de cele mai multe ori e pro bono:)) Pentru sănătatea fizică și mentală:))
Unii caută fel de fel de analogii, explicații de genul dacă ești născut vara, atunci sigur îți place vara. Da, îmi place vara. Dar chiar dacă eram născut în decembrie și nu în luna lui cuptor, cred că tot îmi plăcea vara.
O funcÈ›iona aÈ™a È™i cu ziua din săptămână când sunt născut? M-am uitat pe calendar È™i am venit pe lume într-o zi de… miercuri. Nu de luni. Deci nu-i asta.
Nu știu și nici nu-mi mai bat capul.
ÃŽmi place ziua de luni.
Lunea creÅŸte iarba.
Mai ales că de cele mai multe ori duminica seara mă ocup de ea.
Tund gazonul;)
Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un share. Sunt prezent și pe Instagram.
Eu încă sunt în concediu de creștere copil, deci abia aștept ziua de luni. :)) De obicei, weekendurile sunt foarte aglomerate. Uneori cu evenimente plăcute, alteori cu treburi lăsate de pe parcursul săptămânii. Lunea mă relaxez cu cea mică, de multe ori.
Foarte interesant punctul tău de vedere. Dar cred că se aplică È™i altor părinÈ›i care lucrează. Celor cărora se simt la muncă ca peÈ™tele în apă, în sensul că È™tiu să se organizeze, È™tiu ce au de făcut, poate munca a ajuns o rutină È™i asta le place etc. Numai că au o mică “problemă” când vine weekend-ul. Și universul celor 5 zile de rutină li se dă peste cap de o mulÈ›ime de alte task-uri. Mult de discutat È™i pe aspectul ăsta;)
luni este o zi minunată, dar nu am crezut mereu asta 😉 It takes time to have a great Monday!
Și asta e adevărat, Irina. Există tendinÈ›a de a ne raporta în permanență la cei din jur. Și asta e ok până la un punct. Rămâi conectat, ancorat în realitate. Dar poÈ›i ajunge să imiÈ›i anumite lucruri. ConÈ™tient sau nu. Din varii motive. (Mi se pare un subiect care merită atenÈ›ie). Iar chestia cu “lunea, nu creÈ™te nici iarba” deja e folclor, a ajuns general – acceptat. ÃŽnsă eu nu pot rezona:))
nici eu nu am probleme cu ziua de luni si nici nu am avut vre-odata!… creste iarba 🙂
Crește, crește