O nouă generație de tați

O nouă generație de tați

Ce m-a inspirat să scriu azi

Zilele trecute am participat la un eveniment* dedicat taților și viitorilor tătici. Nu o să detaliez acum despre ce a fost vorba. Știu că v-ați dat seama dacă ați fost la curent cu ultimele mele postări;) De ce nu detaliez? Pentru că evenimentul în sine merită discutat într-un articol separat. Mai pe larg în zilele următoare.

Evenimente de acest fel sunt rare. Extrem de rare, din păcate. Cel puțin din câte știu eu. Și cred că sunt la curent cu așa ceva.

Eu am mai fost alături de alți tătici sau viitori tătici doar la cursul de puericultură și la maternitate cu ocazia nașterii celor două fetițe. Atât.

Nici nu am auzit de astfel de evenimente dedicate nouă, până de curând.

Păreri eronate

Probabil că există ideea că așa ceva nu prea ar interesa pe bărbați. Pe bărbații care urmează să devină tați. Sau pe cei care sunt deja tați.

Și am observat această tendință și în mediul online. Cu riscul de a zgândări niște orgolii voi detalia. Pentru că astfel de orgolii chiar nu își au sensul! De exemplu, pe Facebook sunt numeroase grupuri dedicate sarcinii, nașterii, bebelușilor, copiilor mai mici sau mai mari. Deci cam tot ce ține de părințeală. Ca bărbat, ca tată, nu prea ți se permite să ai opinii. De multe ori este considerat și astăzi un subiect destul de exclusivist. Al mămicilor. Altfel, riști să fii pus la zid. Am văzut întâi cu uimire și apoi cu mâhnire astfel de lucruri.

Îmi pare rău că există încă astfel de atitudini. Probabil că sunt mai multe explicații. Dar nu le voi căuta. Cel puțin nu acum. Pentru că nu despre lucrurile care ne despart vreau să scriu. Ci despre cele care apropie. Mămici, nu vrem să vă luăm locul. Vrem și suntem alături de voi și de copii.

Așa că voi scrie despre noua generație de tați. Cei care nu se fug când vine vorba de schimbatul unui scutec, de exemplu. Cei care nu aleg să iasă la o bere dacă bebe plânge. Cei care nu fac scandal că nu e masa gata când vin acasă dacă mami este acasă cu bebe. Pentru că dacă este acasă nu înseamnă că “stă”. Ci pentru că are un milion de lucruri de făcut. Și astea printre orele de somn ale bebelușului.

Despre această nouă generație de tați este vorba în cele ce urmează.

O nouă generație de tați

Cum spuneam la începutul articolului cineva a riscat. Dar a și câștigat. A creat o serie de evenimente dedicate exclusiv taților și viitorilor tați. Și are succes. Am participat la al treilea eveniment de acest fel. Sala plină. Interactivitate. Întrebări. Răspunsuri. Și iar întrebări. Alte răspunsuri.

De ce am spus o nouă generație de tați? Pentru că în sală erau bărbați tineri. Cum se spune, millennials. Nu am văzut un bărbat peste 40 de ani. Știu, sunt păreri și păreri.  Se generalizează prea ușor. Să definesc generațiile. Și nu știu cum se face, dar de fiecare dată cei trecuți de prima tinerețe au o părere nu prea bună despre generația care le va lua locul.

Însă, ceea ce am văzut cu ochii mei contrazice flagrant această părere.

Am văzut bărbați interesați de ceea ce înseamnă a fi tată. A fi tată responsabil. A fi tată implicat. Am văzut cum vorbeau despre siguranța copiilor în avion sau în mașină. Despre alimentație. Programul de somn. Despre joacă. Călătorii și concedii cu cei mici. Despre tot ce ține de a fi tată. Se simțea bucuria în glas când vorbeau despre proprii copii, când întrebau de copiii celui de lângă ei.

Personal am avut un sentiment de bucurie. De speranță. De imbold de a merge mai departe. Cu povestea mea despre a fi tată. Despre povestea noastră. A taților care participăm la astfel de evenimente. Cărora ne pasă.

________
* Mai multe despre eveniment aici.
Sursa foto: aici

Comments

comments

2 comentarii

  • Mămica Bonus 9 iulie 2017 Reply

    Este de-a dreptul minunat că se întâmplă așa! Dacă etichetăm tații ca „aducători de pâine pe masă”, dacă le spunem în permanență că nu se pricep și că nu fac bine, dacă nu le oferim încrederea noastră, este puțin probabil ca ei să mai încerce să facă ceva. Avem prea multe generații de tați neimplicați și distanți pentru a nu schimba ceva. Copiii au nevoie de ambii părinți în viața lor și asta ar trebui să înțeleaă toate mămicile.

    • Jurnalul unui Tată 13 iulie 2017 Reply

      Într-adevăr sunt schimbări care se întâmplă deja, dar și percepții, idei preconcepute, etc care ar trebui revizuite. Lumea se schimbă. Și ai punctat un lucru extraordinar, copiii au nevoie de ambii părinți în viața lor. Iar absența unuia e tolerată sau încurajată uneori de partener. De ce? Din diverse motive. Dar dacă chiar simte, își asumă într-adevăr rolul de părinte, își dorește să se implice, nu ar fi mai bine să îl lăsăm decât să îl îndepărtăm? Sau mai rău să devenim prea posesivi în relația cu propriul copil în detrimentul celuilalt părinte. Sunt atâtea tipologii… dar să nu mă îndepărtez de subiect:)
      Concluzia mea, din ce am observat în jur este că se poate vorbi de o schimbare în bine din partea taților.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: