Bătaia în familie. Oribilă pentru unii, obișnuință pentru alții

Bătaia în familie. Oribilă pentru unii, obișnuință pentru alții

Bătaia în familie. Oribilă pentru unii, obișnuință pentru alții

Scena #1

Acum nişte ani am asistat la o scenă care poate şi acum mi s-ar părea incredibilă dacă nu s-ar fi repetat şi în alte ocazii, cu alte personaje. În plus, mi s-a confirmat şi de la alți cunoscuți că au asistatat la scene similare.

Să revin la întâmplarea inițială. Eram pe stradă. Ziua în amiaza mare. În Bucureşti. Într-un cartier să zicem ok (nici Cotroceni, dar nici Rahova).

Un bărbat îşi înjura de foc soția. Am aflat că este soția lui aşa cum veți vedea mai jos. Asta poate nu ar fi nimic, la câte scene din păcate de genul acesta există. Însă neandertalianul nu se mulțumea cu atât. Înjurăturile erau “acompaniate” şi de nişte palme zdravene. Date de el peste fața ei. Cu sete. Şi acum când scriu fierb de ce făcea animalul.

Dar şi de ce s-a întâmplat mai departe!

Scena #2

Deci, evident că atât subsemnatul, cât şi alt tip, un trecător care asistase întâmplător la scenă, am intervenit. Ne-am pus între cei doi pentru ca el să nu mai poate să o lovească.

Scena #3

Ce a urmat ne-a lăsat mască pe noi, apărătorii. Femeia agresată până în urmă cu câteva secunde dintr-o dată s-a transformat. A început să ne înjure și să ne lovească cu pumnii și picioarele. Pe noi. Cei care îi sărisem în apărare!

În absurditatea situaţiei urla că să-i lăsăm soțul în pace că e treaba lor, nicidecum a noastră.

Numai că niciunul dintre noi nu am avut vreo reacție de agresiune fizică, nici măcar verbală, la adresa soțului. Pur și simplu ne-am interpus între ei pentru a îl împiedica pe el să o lovescă, atrăgându-i atenția totuși să înceteze.

Nu a fost nevoie de mai mult că atât eu, cât și celălalt samaritean eram destul de impunători în comparație cu pişpiriul viteaz care până atunci îi căra scaltoace consoartei.

Ce-i asta?!

Sindromul Stockholm? Nu știu. Nu sunt de specialitate. În toată violenţa începută împotriva noastră ea părea destul de coerentă. Iar altoirea în public probabil că era la ordinea zilei. Nu vreau să mă gândesc cum stăteau lucrurile acasă.

Să fi găsit momentul ăsta să se descarce? Bine, dar tocmai pe noi care vroiam să o salvăm? Posibil şi asta. Probabil că față de el avea frică. Frica determină comportament agresiv. Că era direcționată anapoda, asta e altă poveste.

Urmarea

Ideea e că după câteva minute am renunțat amândoi la a o salva. Singurul lucru care am mai putut să îl fac a fost să sun la 112. Și apoi tot eu să fiu chemat la secție pentru declarații. Care nu s-au concretizat în absolut nimic. Şi asta iar e altă poveste.

Atunci eram tânăr și pur și simplu refuzam să cred așa ceva.

Ulterior, am mai văzut scene similare. Copy-paste.

Şi aşa am aflat că în anumite medii această barbarie este ceva la ordinea zilei.

Morala

V-am spus mai sus că se întâmpla acum nişte ani, d-aia eu și celălalt tip am intervenit imediat.

Știu, putem să ne revoltăm sau să dăm ochii peste cap, să căutăm explicații, că vai stai puțin că nu-i așa etc.

Ba-i fix așa. Asta e crunta realitate, oricât ne-am ascunde după deget. Există bătaie în unele familii. La fel de bine cum există și această acceptare / complacere / întreţinere a violenței.

Am auzit justificări (uneori chiar enunțate de femei!):

  •  A greșit ea cu ceva.
  • Înseamnă că lui îi pasă.
  • Ei îi place dacă stă cu el.

Ideea e că dacă mai mirosactorii fac parte din același mediu și consideră că e ok să își care castane în cap sigur voi avea măcar un moment de ezitare dacă e cazul să intervin.

Şi probabil ca mine se va gândi şi celălalt tip care intervenise.

Ceva de genul de ce aş salva lumea care nu vrea să fie salvată.

Curios, dar îmi vin în minte versurile unei melodii la modă acum:

Există viață şi departe de aici!

Notă

Nu sunt de acord cu folosirea sintagmei violență domestică. Nu este deloc domestică, ci animalică.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Comentarii Facebook

Un comentariu

  • Flavia 9 iunie 2017 Reply

    Trist, dar se întâmplă! Sunt atâtea familii “perfecte” în societate în care, de fapt, bătaia este servită constant. Și mai trist este faptul că adesea există copii la mijloc.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: