Astăzi este despre tine, soție și mamă

Astăzi este despre tine, soție și mamă

Astăzi este despre tine, soție și mamă

Am tot scris despre experiențele mele, despre copiii noștri, dar nu și despre tine.

Așa că a venit vremea să completez imaginea. Pentru că fără tine nici măcar acest blog nu ar fi fost posibil.

Sunt atât de multe de spus, încât cu greu m-am decis cu ce să încep.

Poate cel mai simplu ar fi calea directă, cu începuturile.

Cu ziua în care ne-am văzut. Și următoarele. Când amândoi treceam prin perioade destul de neplăcute. Și totuși fiecare am văzut în celălalt ceva. Iar acel ceva nu a fost doar o iluzie sau o speranță.

Este realitatea de zi cu zi și anii frumoși care i-am petrecut de atunci împreună.

Nu ne iubim de ieri de azi și au trecut și ăia trei ani. Cei trei ani cât se zice că durează iubirea. Uite că durează mult mai mult și simt că o să dureze toată viața. Asta și celelalte. Pentru că din secunda când nu te mai văd deja mi-e dor de tine. Știu că și tu simți același lucru.

Cunosc destui bărbați care se simt bombardați de șirul zilnic neîntrerupt de întrebări de genul: “Iubi, mă iubești? Cât de mult? Sigur mă mai iubești?

Tu m-ai iertat:) Niciodată nu m-ai întrebat. Poate și pentru că am avut grijă să îți spun:) Mereu. Și mai ales să simți că te iubesc.

Fără tine, fără iubirea ta, fără să te iubesc aș fi incomplet. Nu aș mai fi eu.

Viața în doi, adică în patru (+cele două fete) mă face să fiu fericit.

Pentru că mă faci să râd. Zilnic. Cu un debordând simț al umorului. Pentru că ai o poftă molipsitoare de viață. Ceea ce nu-i de colo. Mai ales că ai un zâmbet așa frumos.

Ne înțelegem fără să ne vorbim. Din priviri. Știm cum gândim fiecare. Pentru că iubirea noastră e dincolo de cuvinte.

În toți acești ani ne-am iubit sincer. Necondiționat. Ne-am sprijinit și ne-am fost loiali unul altuia în clipele cele mai grele. Pentru că am trecut prin multe. Exact cum se spune: împreună la bine și la rău.

Ești iubita mea, dragostea mea, cel mai bun prieten pe care îl am, singura persoană căreia mă pot confesa, în care am încredere. Te bucuri când mă bucur. Suferi când sufăr. Și eu la fel simt.

Ce poate fi mai frumos în a-ți începe ziua decât cu zâmbetul persoanei iubite?

Știi că la  început am fost oarecum contrariat? Apoi m-am obișnuit cu faptul că nu țipi, nici măcar nu ridici tonul. Nu te pisicești, nu-ți țugui boticul să îți faci selfie, nu (te) plângi și în general nu apelezi la uzualul arsenal feminin menit să impresioneze, dezarmeze, uneori (sau mai des, când e folosit în exces) să enerveze bărbații.

Și mergem pe același drum. Ne-am maturizat împreună. Știm ce nevoi avem. Am învățat ce ne place, dar și ce nu. Știm să ne facem viața frumoasă, apreciem lucrurile care ne mențin sănătoși, dar fără a face din asta o religie.

Ești o mamă minunată. O soție așa cum nu am crezut că există. Un companion extraordinar în necunoscutul drum al vieții.

Un vis frumos;)

Foto: arhiva personală

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Comments

comments

4 comentarii

  • Florina 7 iunie 2017 Reply

    Mai vreau, mai scrie! Minunat! Soția ta e o norocoasa! Și tu la fel!

    • Jurnalul unui Tată 8 iunie 2017 Reply

      Mulţumesc, Florina
      Promit că o să mai scriu, chiar dacă va fi printre picături…

  • Carmen 19 iunie 2017 Reply

    Foarte frumos. Orice soție merită să audă (citească) așa cuvinte frumoase. 🙂

    • Jurnalul unui Tată 19 iunie 2017 Reply

      Mulțumesc!
      Cred că se întâmplă, mai ales când îți găseşti sufletul pereche
      Altfel, vorba poetului “unde dragoste nu e, nimic nu e”…

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: