De ce ne urâm?

Nu recunoaştem, suntem zâni şi zâne zen, dar urâm. Urâm vârtos. Urâm visceral. Ne place să urâm? Ura aduce violența.

Îi considerăm hoți. Bineînțeles, în funcție de afinități. Că doar aia sunt răi şi fură, dar ai mei nu. Ei bine nu așa stau lucrurile. Peste tot sunt uscăciuni. În proporții cât se poate de egale. Și nu doar în politică. Mai sunt şi câțiva care urăsc toți politicienii, fără deosebire. Dar nici ei nu au dreptate. Urâm să mergem la vot dar urâm rezultatul. Sau votăm şi apoi urâm că i-am votat. Grea dilemă. Şi veche. De vreo 27 de ani.

Ironic, dar sunt convins că singurii care nu urăsc sunt cei care ne reprezintă:) Chiar dacă pe la TV își arată colții și ghiarele unii la alții, între emisiuni își înnoadă cozile. Doar noi îi urâm. Posibil și ei pe noi, dar sigur nu între ei.

Cei de la stat îi urăsc pe cei din privat că au câștiguri mai mari

Cei de la privat îi urăsc pe cei de la stat ca ar fi puturoși și nu ar rezista în piață. Dar se urăsc unii pe alții, chiar dacă au nevoie unii de alții. Iar motivele invocate și de unii și de alții sunt mult exagerate sau puerile. Dar și patronatul urăște sindicatul. În cazul în care nu-l mituiește. Civilii pe militari care ies la 45 de ani la pensie.

Tinerii îi urăsc pe cei vârstici

Că ei muncesc și vârstnicii care nu mai produc nimic papă cu pensiile lor bugetul. Tinerii nu știu că dacă nu existau azi acești bătrâni pur și simplu nu aveau nimic. Nici măcar ei, tinerii, nu existau. Și încă ceva ce nu știu încă: tinerețea nu este veșnică și ei vor ajunge bătrâni. Cu condiția să nu-i devoreze ura mai devreme.

Românii din țară îi urăsc pe cei din diaspora și viceversa

Primii îi acuză pe ceilalÈ›i că au fost incapabili să își facă un viitor aici È™i au preferat să abandoneze lupta (cu morile de vânt adaugă ceilalÈ›i), nu ca ei care se consideră eroi dorind să schimbe lucrurile aici, în È›ară. Mai mult, influenÈ›ează È™i votul cu toate că habar nu prea mai au ce mai e prin È›ară. Diaspora urăște românii din È›ară pe care îi consideră leneÈ™i, corupÈ›i, incapabili să schimbe ceva È™i fricoÈ™i că nu au procedat ca ei, să plece “afară”. Plus că ei È›in în spate o È›ară întreagă care s-ar duce dracu’ fără banii trimiÈ™i de ei de “afară”. De fugit, au fugit È™i elite, dar È™i cei care aveau zero aici, iar “afară” plecând de la zero totuÈ™i s-au ridicat. Promit că voi încerca să demontez o parte din motivele acestei uri de român versus “căpÈ™unar”, dar o voi face cu altă ocazie, unde voi aborda numai acest vast È™i dureros subiect. Sunt prea multe de spus!

Mai este ura ardelenilor împotriva sudiștilor sau a miticilor

Mai nou împotriva celor din Teleorman. Ura împotriva moldovenilor. Iar aici ura e şi specializată, vasluienii sunt cei mai urâți. Gălățenii în urăsc pe brăileni şi viceversa. De unguri versus români să mai zic? O să facem ca vecinii noştri unguri, că tot am pomenit de ei, să ridicăm ziduri şi sârme ghimpate. Dar îi vom depăşi că noi vrem între provincii istorice, între județe, între case, în aceeaşi casă!

Mai sunt motive de ură?

Să mai zic de ONG-uri? Aici ura e deja la cote maxime. Finanțate de afară, de străini, în scopuri străine noastre. Nu dezvolt. Isteria încă e la cote maxime. Începem să urâm străinii. Oricum ne-au furat tot, nu?Pro americanii îi urăsc pe cei pro ruşi şi viceversa, cum altfel? Pro români nu mai există, musai e cu tabere aici.

Cei cu Logan îi urăsc pe cei cu Audi sau BMW. Toți îi urăsc pe cei cu numere de BG. Urâm că locurile de parcare costă, așa ca parcăm alandala. Urâm că tramvaiul nu se dă la o parte dacă îi dăm flash-uri. Urâm polițiștii de circulație, dar ne place când avem roșu la semafor și ne fac semn să trecem.

Îi urâm pe cei bogați. Că sunt bogați. Și de ce sunt bogați. Sigur au furat. Cei bogați îi urăsc pe cei care nu au atâția bani. Că nu i-a dus mintea sa se descurce și să ajungă și ei bogați. Că, deh, la noi bogățiile nu prea s-au moștenit, ci s-au făcut cam peste noapte. Și n-am auzit de vreun inventator român celebru în viață.

DinamoviÈ™tii îi urăsc pe steliÈ™ti. Åži “roÅŸ-albaÅŸtri” pe “câini”.
Taximetriștii urăsc șoferii Uber. Dar şi între ei.

Rockerii urăsc maneliștii și viceversa.

Continuăm cu ura

Urâm posturi de televiziune (nu și telecomanda), urâm vecinul (din principiu), îl urâm pe cel care oricât mănâncă nu se îngrașe (dar noi băgăm shaorma cu de toate la greu), pe cel care pune poze pe FB din țări exotice, dar și pe ăla care în fiecare w/e este la munte sau plecat oriunde (aici din invidie), urâm soacra (iar din principiu), urâm pe cei care au copii frumoși, deștepți, campioni la ceva (din prostie).

Urâm. Și ura ne face urâți. Urâți la chip, urâți la suflet. Și urâți la rândul nostru de semenii pe care îi urâm.

Ne-am făcut un obicei din a ne alimenta cu ură. Căutăm motive de ură.

Știu că nu am epuizat nici pe departe motivele de ură. Parcă sunt infinite…

Ceea ce ar trebui să ne dea de gândit este faptul că indiferent cât ascundem ura… la un moment dat izbucneÈ™te. Poate chiar când nu te aÅŸtepÈ›i.

Dacă sunt bărbat, soț și tată a două fete minunate și îmi exprim părerile (și am destule, chiar dacă uneori diferite de cele statuate ca fiind tabu): despre naștere, despre cum alegem spitalul pentru naștere, despre lucruri firești, de zi cu zi, despre alimentația copiilor, despre jucării, despre întreg universul bebeluşilor, invariabil am fost taxat că mă ating de un subiect considerat încă exclusiv feminin.

Iar ultimul care s-a găsit să facă asta a fost chiar un bărbat, pe motiv că de ce scriu eu și nu mămica.

Am observat că nu sunt singurul tătic pățit. Implicarea, părerea taÈ›ilor, toate acestea ar trebui să ne bucure, să ne unească, să deschidă discuÈ›ii din care să aflăm cu toÈ›ii lucruri noi È™i să ascultăm È™i opinii diferite…

Tu pe cine urăști?

Ştii că azi de Dragobete, nu?