Mitul diversificării și provocările acesteia

Mitul diversificării și provocările acesteia

Mitul diversificării și provocările acesteia

După câteva cărți citite, mult mai multe articole scrise de specialiști disponibile pe net, da pe net unde sunt și o mulțime de opinii mai puțin avizate disponibile pe diverse forumuri pe tema diversificării m-am adresat și doctorului pediatru. De fapt, au fost doi. Pentru mai multă siguranță, întotdeauna mai cer o opinie. Cel puțin.
Plus că mai îmi aduceam aminte din această experiența de la primul copil chiar dacă au trecut se atunci vreo zece ani…
Deci, nu o să scriu rețeta perfectă sau metoda ideală de a începe diversificarea, chiar dacă unii cred că au găsit așa ceva, ci voi povesti despre experiența proprie. De fapt, a bebelușei mele.
Așa cum am promis acum un an, când am deschis blogul, că va fi o poveste reală, cât se poate de personală, despre a fi tată. Despre familie.
Despre minunea se a avea copii, de a fi prezent în viața lor, de a-i însoți pas cu pas fiecare moment al vieții. Iar cele două fete ale mele (cea mare de zece ani și cea mică de șapte, aproape opt, luni), zilnic îmi oferă noi provocări ale celei mai frumoase și mai grele meserii din lume, cea de părinte.
Dar, să revenim la diversificare. Totul a început după ce bebe a împlinit 6 luni. La noi începuseră semne că pe lângă lapte ar mai fi dorit și altceva. Mai ales ca de la patru luni și trei săptămâni au apărut primii doi dințișori. Acum are opt.
Prima săptămână a diversificării a înlocuit a doua masă de lapte, cea de la 12 și a constat în supă. Din supă niciodată nu lipsește morcovul plus cel puțin altă rădăcinoasă (pătrunjel, păstârnac, chiar și țelină). Primele zile câteva lingurițe. Prima impresie? Parcă mânca supa de ani de zile:)) După puțină supă a solicitat lapte, iar acum după aproape două luni de când am introdus supa, deja a renunțat singură la completarea cu lapte.

Provocarea 1. Să găsesc legume românești în hiper-market,  de unde fac cumpărăturile. Și unde găsești de toate, iar dacă vrem legume, poate fi o bună lecție de geografie. Cu ocazia asta înveți atlasul lumii, dar destul de puține din România. Așa că am apelat la clasica piață de cartier, unde găsești întotdeauna o băbuță cu legume românești (mai ales rădăcinoase chiar dacă suntem în toiul iernii). Nu sunt ele frumoase ca în hiper-market, dar cu siguranță mai gustoase. și îmi place să cred mai sănătoase.

Provocarea 2. Să nu pictăm bucătăria cu morcovi și să menținem cât de cât curat body. Bucătăria am reușit să o salvăm. Îmbrăcămintea sub nicio formă. Am încercat toate soluțiile preventive (bavețică, vestă, prosop bucătărie, chiar și folie!). Am încercat și așa-zisele soluții de după (toate soluțiile de scos pete, toate tipurile de detergenți), dar fără succes.

După vreo zece zile de la debutul supei, am introdus și fructele. De data aceasta a fost la prima masă, cea de la ora 9. La noi orele de masă sunt 9, 12, 15, 18, iar ultima masă pe la 21.30. Și somn cam între 21.30 și 8.30. După vreo două săptămâni de la naștere și până acum ceas elvețian. Cu excepția unor mârâieli când mai ieșea noaptea câte un dințișor. Primul fruct a fost un măr copt și pasat. Tot la fel, întâi câteva lingurițe până a ajuns să pape unul întreg. Și banană, dar predomină mărul.
După mai bine de o lună de măr copt, am trecut la raderea lui prin celebra răzătoare de sticlă. Plus, am introdus și pară. Uneori, în sucul fructelor mai punem un biscuit. Sau doi.
Tot ca în cazul supei, după masa de fructe, lapte. Ușor-ușor, pe măsură pe fructele predomină, cantitatea de lapte cerută scade.

Provocarea 3. Cam aceeași cu cea de la #1, adică găsirea fructelor românești iarna. Mere se găsesc. Dar cam atât…

Iar de vreo câteva zile, pe la ora 17 și ceva, înainte de masa de ora 18, neliniște mare. Foameee. Așa că suntem în perioada de testare. Ba un fruct și un biscuit, ba un avocado sau mango (niciun succes), ba ceva cereale și lapte în completare (cu mare succes). De vreo 2-3 zile și iaurt.
Masa de ora 15 și ultima, cea de la ora 19, au rămas integral de lapte.

Provocarea 4. Ce fel de iaurt?! Un milion de opinii. Ne-am hotărât la unul care se găsește mai peste tot. Și care să fie cât mai sănătos, natural, ecologic, bio. Cel puțin așa scrie pe etichetă… De asemenea, aceeași marcă ne-a recomandat și doctorul pediatru.

Va urma ficățel, ouă, spanac. Este nevoie de fier.
Am încercat cu succes și varză de Bruxelles și dovlecel în supă.

De ce întâi supa și nu fructele?

Opinia unui medic mi s-a părut de bun simț şi am fost de acord. Spunea ceva de genul că dacă începem diversificarea cu fructe, există șansa ca bebe să aprecieze foarte mult gustul dulce al fructelor, iar mai târziu, la introducerea legumelor să strâmbe din năsuc.

Citrice?

Încă nu. Multe opinii destul de contrare. Totuși, tind să le cred pe cele care atrag atenția că sunt recomandate după împlinirea vârstei de 1 an. Din cauza acidității.

Carne?

Da, la vreo două săptămâni de când am introdus supa. Alături de legumele din supă. Totul pasat. Bine, supă e un fel a zice, papa e mult mai cremoasă, mai legată.
Iar de când cu diversificarea, bebe a început să tolereze chiar și ceaiul. Unde până acum nu prea îl agrea.
Cam asta a fost marele pas spre mult discutata diversificare a meselor bebeilor.
Succes și răbdare, fiecare bebe are propriile preferințe, dar la recomandarea medicului găsim soluții.

Surse foto: aici

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: