1 iunie, Mickey Mouse și Arsenie Boca

Joaca, temele și școala

Joaca, temele și școala

În ultima vreme se discută din ce în ce mai mult despre timpul pe care trebuie să îl dedice copiii noștri efectuării temelor.

Și iar s-au format două tabere antagonice.

Pe de o parte unii părinți, să le spunem tradiționali

Unii poate nemulțumiți de propriul nivel de educație sau nivel de trai, a celor care cred că școala te face om și îți garantează un viitor. Cei care consideră că dacă tragi tare cât ești copil, vei fi un adult împlinit. Material. Pentru acești părinți temele, timpul pe care și-l alocă proprii copii educației școlare este foarte important. Joaca copiilor este lăsată la urmă. Dacă mai e timp…

De cealaltă parte sunt tot mai multe grupulețe dar esența este că joaca trebuie să primeze

Apoi  școala. Aici îi întâlnim și pe cei care spun că sunt altfel de părinți, moderni. Și pe cei care au avut copiii până la vârsta școlii exclusiv în grija bunicilor sau a bonelor, fiind mai mult părinți de week-end. Și cei care consideră că cea mai importantă școală este cea a vieții, unde ignoranța este ascunsă de mult tupeu. Sau a celor extrem de sensibili, care nu vor să își vadă copiii stresați de teme. Dar și a celor care se uită mult la  TV, însă doar la posturile românești. Iar dacă te iei după ce promovează aceste „canale” ajungi ușor la concluzia că nu prea este nevoie de școală, ci de un soț bătrân dar bogat. Sau trebuie să intri în politică pentru a face bani ori să dai bine cu piciorul în mingie ori să lălăi ceva la microfon. Să nu îi uit și pe cei atotștiutori, care orice programă școlară ar exista, orice metodă de predare s-ar aplica, tot vor avea ceva de criticat că doar ei știu mai bine orice.

Adevărul, ca întotdeauna, este unde va mijloc

Trebuie să fim de acord că fără muncă susținută nu există performanță. Da, este dureros, dar asta este adevărul. Niciun olimpic la vreo materie sau niciun sportiv nu ajunge să vadă o cupă, o medalie, o diplomă, un loc pe podium fără muncă. Indiferent că este vorba de teme, școală, meditații. Evident că există și frustrări că alții se joacă. Dar aceștia nu sunt recompensați cu premii. Evident că există întrebarea cât își dorește copilul performanța și cât de fapt este dorința părintelui.

Apoi, iar trebuie să fim de acord că nu toți putem, nu toți ne dorim performanță. Cum spunea cineva, mai avem nevoie și de mecanici auto, tinichigii și ospătari.

E lungă discuția. Și grea dacă pui în ecuație un copil, nevoia lui de joacă și necesitatea școlii. S-a ajuns la extrema cealaltă cu homeschooling-ul. Unde mai te gândești că un copil poate MUNCI mai mult decât un adult, mai mult de 8 ore (școală, teme, meditații, sport, alte activități) deja devine mai mult decât îngrijorător.

Cred că trebuie să găsim un echilibru

Trebuie să ne cunoaștem copii. Trebuie să îi și ascultăm. Dar sunt copii. Cine îți garantează ție ca părinte că peste 10 ani copilul de azi, respectiv tânărul de atunci nu îți va reproșa de ce nu ai fost mai ferm cu îndrumarea către școală, că atunci când se împotrivea era doar … un copil și nu știa cât de importantă este….

În încheiere precizez că tocmai a intrat în vigoare ordinul ministrului de resort conform căruia la clasa pregătitoare nu vor fi teme pentru acasă, pentru clasele I-IV durata de efectuare trebuie să fie maxim o oră, iar pentru gimnaziu timpul alocat temelor va fi de maximum două ore.

Interesant este cum se va cuantifica acest timp. Sunt copii care fac un exercițiu în 5 minute, iar alții care pot sta o oră la același exercițiu.

Copilul tău câte ore petrece cu efectuarea temelor? E mult, e puțin?

Sursa foto: aici

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: