Alocațiile pentru copii s-ar putea să crească

Alocațiile pentru copii s-ar putea să crească

Pe 1 noiembrie a fost înregistrată la Senat o propunere legislativă de modificare şi completare a art. 3 din Legea nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii.

În prezent, alocația pentru copii este în cuantum de:
200 lei pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani;
▪ 84 lei pentru copiii cu vârstă între 2 şi 18 ani.

Ca să ne înțelegem, că tot suntem în UE, e vorba de 44€ până la 2 ani şi 19€ până la 18 ani.

Africa? Nu, România!

Această alocație a fost schimbată abia în 2015. Pentru că de prin 2008 şi până anul trecut alocația pentru copiii de la 2 ani pånă la 18 ani era în cuantum de 42 lei, adică 9 euro!!!

Ok, am înțeles a fost criză. Pentru unii, dar asta e altă poveste. Dar, după atâta creştere economică, după atâtea semnale de alarmă privind natalitatea negativă, nu era cazul de o schimbare?

Despre ce mărire e vorba, acum pe final de 2016?
Dacă până acum se raporta la un indice ISR (500 lei) care se pondera cu un procent 0,4 până la 2 ani, respectiv 0,168 (fost 0,084 între 2008 şi jumătatea anului 2015) până la 18 ani, de unde reieşeau sumele de 200 lei şi 84 lei (fost 42 lei între 2008 – 2015), propunerea actuală vizează creşterea la suma lunară de 450 lei.

Ceea ce este interesant este faptul că această sumă va fi defalcată astfel:
a) 30% pentru achiziția de îmbrăcăminte şi încălțăminte;
b) 30% pentru achiziția de alimente;
c) 25% pentru achiziția de bunuri care contribuie la educație (cărți, reviste, literatură pentru domeniile de interes ale copilului, rechizite şcolare, abonament internet, computer/tabletă sau alte asemenea dispozitive, echipamente sportive sau tehnice etc)
d) 15% pentru tabere sau excursii educaționale în perioadele de vacanță.

Propunerea legislativă actuală este motivată de câteva cifre şi observații îngrijorătoare:

▪ 18% abandon şcolar;
▪ 45% copii cu risc de sărăcie versus 27% media UE (că tot aminteam mai sus de comparații);
▪ spor natural negativ, avem o natalitate ca după un război;
▪ cel mai mic procent PIB alocat educației din Europa, la noi este de 3,7%, în timp ce media UE este 5,5%.
Mai mult, practica europeană vizează o sumă exactă privind alocația şi nu raportarea la un indice îndoielnic, cum e la noi, ISR = indicele social de referință.
Despre ce “referință” discutăm în condițiile în care nu e actualizat acest indice din 2008?! Intrăm în 2017!!!

Personal, când vine vorba de sprijinul familiei, a copiilor, am fost şi voi rămâne un susținător.

Că se vor naşte iar o mulțime de întrebări şi evident nemulțumiri din partea unora, e adevărat.
Deja aud placa: presiune bugetară, de unde bani, mituire alegători, de ce să dau eu bani din impozite şi taxe că doar nu am/nu vreau copii, cine face copii să-şi asume nu să ceară de la stat, cine şi cum o să calculeze cum se cheltuiesc banii în procentele respective etc.

Aşa cum nu am dat numele sau formațiunile politice ale altor inițiatori care vin în sprijinul românilor care au sau urmează sa aibă copii, pentru a nu zugrăvi aceste inițiative într-o culoare politică, nici acum nu o voi face.
Iar clarificările care vor fi solicitate, probabil ca tot dânșii le vor da.

Din punctul meu de vedere este important este faptul că s-a pus în discuție totuși un fapt indiscutabil: cuantumul mizerabil actual al alocațiilor pentru copii.

Şi mai mult de atât, cineva încearcă să îndrepte această anomalie!

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

Sursa foto: aici

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: