Rădăcinile noastre

rădăcinile noastreRădăcinile noastre

Cum o postare anterioară a început să ridice semne de întrebare cu privire la strămoșii noștri, ce ar fi dacă ne-am face nițel timp să vedem ce-i cu noi, de unde venim, cine sunt cu adevărat strămoșii noștri?

Ne știm străbunicii?

Zilele trecute fetița mea cea mare era curioasă să revadă pozele cu străbunicii ei. Nu sunt digitale, ci clasice, cum erau acum mulți ani. Sepia. Am avut norocul să-i cunosc pe bunicii mei chiar dacă rând pe rând m-au părăsit într-un interval extrem de scurt, undeva când eram prin liceu. De la ei am aflat de părinții și bunicii lor și nu numai. Nu știu de ce, dar fără un motiv anume, ci dintr-o joacă am început să pun întrebări, să merg pe firul apei, la început folosind o hârtie și un pix pentru a scrie cine au fost părinții bunicilor, dar părinții lor. Și tot așa, foia a devenit insuficientă și am trecut la o agenda.

Ne știm străbunii?

Cum o postare anterioară a început să ridice semne de întrebare cu privire la strămoșii noștri, ce ar fi dacă ne-am face nițel timp să vedem ce-i cu noi, de unde venim, cine sunt cu adevărat strămoșii noștri.

Prezentul poate fi destul de tumultuos, alergătura nebună zilnică încoace și încolo cu job-ul, grijile facturilor și a ratelor, familia, grădinița sau școala copilului… Toate sunt de multe ori suficiente de a ne ține în priză, cu speranța că vine el concediu și… și nimic că e prea scurt, prea multe de făcut, greu să îți iei măcar două săptămâni de pauză de la tot și de la toate pentru a te rupe de cotidian, de a încerca să te relaxezi. Greu ne mai facem timp și pentru alte preocupări. Uneori, suntem așa prinși de rutina vieții că nu mai avem timp să ne mai punem și întrebări, darmite să căutăm și răspunsuri la ceva ce poate nu are un impact direct și imediat asupra noastră.

Majoritatea ne cunoaștem părinții, bunicii și, eventual dacă avem ceva noroc, fără a fi cinic, vreun străbunic uitat de vreme. Sau măcar auzim una-alta de la părinții sau bunicii noștri și despre străbunici. Oare ne cunoaștem străbunicii? Știm numele lor, ce făceau, unde au trăit, ce le plăcea, avem vreo amintire de la ei. Fizică sau măcar niște povești din familie?

Dar am avut curiozitatea de a afla cine au fost stră-străbunicii? Și mai departe? Este greu, foarte greu, dar cu ceva timp, perseverență, se poate întocmi un adevărat arbore genealogic întins pe multe generații.

Iar poveștile sau mai degrabă faptele reale ale unor înaintași ai noștri, s-ar putea să fie cu adevărat surprinzătoare. Într-adevăr, pot fi și lucruri poate mai puțin plăcute sau poate mai greu de digerat pentru vremurile noastre. Mai ales dacă nu încercăm să înțelegem contextul, vremurile respective.

Pe bună dreptate se spune că familia nu ne-o alegem

Putem avea un înaintaș de-al nostru care a luptat prin munți contra comuniștilor sau puteam avea unul care îi vina pe aceștia. Sau, și mai complicat, când avem ambele astfel de exemple.

Dar pot fi și lucruri frumoase, extraordinare, demne de orice roman de aventuri, dragoste sau poate istoric. Povești pe care le putem transmite mai departe copiilor noștri.

Putem merge mai departe, dacă arborele amintit mai sus prinde din ce în ce mai multe ramuri. Când devine din ce în ce mai stufos, mai bogat. Și să aflăm cu uimire că ne tragem din neam de boieri cu blazon al familiei. Sau să găsim vreun inel sau alt obiect care a aparținut vreunui stră-stră-străbunic haiduc.

Părerea mea este că merită un pic de atenție subiectul.

Dacă vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter. Poți să urmărești și pagina de Facebook, unde m-ar ajuta un shareSunt prezent și pe Instagram.

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: