gusturi de demult uitate

Gusturi de demult uitate

Gusturi de demult uitate

Ce sucuri beam când eram copii? Depinde când am copilărit. La mine s-a întâmplat să îmi trăiesc copilăria între două lumi diametral opuse: cea a epocii dinainte de ’89 și a libertății de după.

Până prin ’89 exista sifonul cu suc concentrat de vișine pe la gogoșerii, nectarul bulgăresc la sticlă de juma de litru, dar și Pepsi la „sticlă de sticlă” sau echivalentul neaoș de Quick-Cola ori CiCo şi Brifcor (un fel de Fanta / Mirinda), oranjada la plic (care de cele mai multe ori nu prea mai ajungea să fie dizolvată în apă ci mâncată ca atare) și altele dar nu așa de „cunoscute”.

Iar în ultima parte a copilăriei mele, de prin ’90, au fost la modă multicolorele sucuri TEC, Frutti-Fresh, dar și pentru cei îndrăzneți (și inconștienți) sucurile no-name făcute prin te miri ce cadă și îmbuteliate manual. Cam tot atunci au apărut și coloșii PepsiCola … game over.

Zilele trecute, în drum spre standul cu apă minerală dintr-un supermarket, am trecut pe lângă cel cu sucuri.

Ca să fac o mică paranteză, nu sunt un fan al sucurilor de cumpărat. Când mi-e sete beau apă. Plată. Fără lămâie:) Iar dacă într-adevăr vreau un suc, prefer unul din fructe. Adică fructe (uneori și legume) stoarse, sau clasicele fresh-uri de pe la terase. Așa că nu sunt la curent cu ce arome ne mai îmbie mai marii sau mai micii producători de sucuri mai mult sau mai puțin naturale. De cele mai multe ori, mai puțin naturale. Nu mă leg de cantitatea enormă de zahăr din aceste sucuri sau, mai rău, de chimicalele pe post de arome naturale, coloranți, uneori chiar cafeină.

Socata

Gata, închid paranteza și revin la plimbarea pe printre rafturile cu sucuri când am văzut unul care amintea de socată.socată

Socata, una dintre băuturile copilăriei. Alături de limonadă. Prima din flori de soc, a doua mai simplă, doar cu apă, lămâie și miere sau zahăr.

De ceva ani nu am mai băut o socată. Una adevărată. Făcută în casă, din flori de soc, nu una din comerț care poate aminti vag de aceasta.

Cum se prepară? Nu am mai făcut, dar la anul cu siguranță am de gând să beau o socată făcută de mine! Mi-aduc aminte că ai mei puneau florile de soc într-un borcan mare de sticlă (probabil că de vreo 10 l), câteva lămâi (vreo 4-5) și zahăr. Cât zahăr însă și dacă mai era vreun ingredient, nu-mi amintesc, poate mă ajută cineva care a făcut recent o socată.

Braga

bragăPlus că ar mai fi ceva de care îmi este poftă, dacă tot am adus vorba de sucuri. Tot în copilărie, de pe la mare obișnuiam să beau bragă. De ceva timp nu am mai găsit însă. Găsisem o terasă arăbească prin Centru Vechi din București unde serveau bragă, dar nu prea era ce știam eu. Mult prea diluată, probabil pe principiul multă să ajungă. Dacă știți pe unde aș putea găsi… că de preparat parcă nu prea-mi vine la-ndemână.

Dar cum scriam acum ceva vreme, multe obiceiuri frumoase (servirea unui șerbet într-un pahar cu apă sau a unei dulceți de casă la farfuriuță) par a fi din vremuri apuse…

Și totuși, rămân cu poftă de socată și bragă:)

 

Dacă ți-a plăcut Gusturi de demult uitate și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: