de azi sunt tată

De azi sunt tată

De azi sunt tată

Din nou. După aproape 10 ani. Și tot tată de fată.

La deschiderea acestui jurnal m-am gândit în iarnă, când am văzut cele două linii pe testul de sarcină.

Primul articol l-am publicat online puțin mai târziu însă. După ce m-am familiarizat cât de cât în ale WordPress-ului și nu numai. Cam la debutul celui de-al doilea trimestru de sarcină.

Am început să scriu despre momentele evoluției sarcinii. Atât la modul general, dar și concret despre experiența proprie, că doar este vorba de Jurnalul unui Tată.

Astăzi o sa fiu scurt, emoțiile fiind foarte puternice

Chiar dacă întrebările de ieri și grijile dacă totul va fi bine s-au dus acum. Iar întâlnirea cu bebelușa noastră, cu Maria Alma, ne-a umplut inimile de bucurie și ochii de lacrimi.

Nu, nu sunt dintre acei tați care susțin ca este cel mai important lucru în viața lor nașterea unui copil. Sunt și mămici care declară sus și tare că universul lor este copilul. Lucrurile sunt un pic mai nuanțate.

Copilul este o minune a vieții noastre

Părinții știu, simt și înțeleg acest lucru. Cei mai mulți. Însă nu un copil te face un om complet. Sunt femei singure, bărbați singuri sau cupluri care sunt extrem de mulțumiți și fericiți fără copii. Este alegerea fiecăruia și nu trebuie să-i judecăm, așa cum nici nu trebuie să facem caz că suntem mamă eroină. Să nu uităm că sunt destui și care își doresc cu ardoare un copil dar din varii motive nu reușesc, în ciuda încercărilor.

Chiar zilele trecute citeam despre o persoana mulțumită cu statutul ei de femeie fără copil, dar nu era suficient de mulțumită încât să nu le blameze pe cele care sunt mame. Chiar dacă se dorea să le atenționeze ironic pe acele zâne care fac caz din faptul că sunt Mame, articolul se reducea la faptul că un copil nu îți oferă decât ocazia de a schimba scutece și mirosi pârțuri. Bineînțeles că sunt și cazuri exact invers când ești aspru judecat de vreo mămică cum că nu știi nimic despre viață și împliniri dacă nu ai un copil. Am făcut această mică paranteză pentru că lucrurile tind să se exagereze într-un sens sau altul. Cel mai probabil din anumite frustrări și nu face bine nimănui.

Am asistat la naştere

Revenind la ziua de azi, mi-am dorit să asist la naștere, așa cum scriam acum câteva luni. Și sunt mulțumit că am putut să fiu aproape de soție, să o țin de mână și să o privesc în ochi în acele momente. Sunt momente unice.

Am avut oarece îndoieli până astăzi în sensul că nu s-ar permite acest lucru, la noi fiind încă ceva rar. Unii doctori sunt nițel circumspecți în a permite taților să asiste la naștere, pot spune pe bună dreptate, având în vedere că sunt și bărbați care nu pot privi nici când li se ia o eprubetă de sânge.

Am fost și puțin surprins când am văzut că astăzi nu am fost singurul tătic care a asistat la naștere. Și chiar dacă alți tătici nu asistă (pur și simplu nu s-au gândit sau consideră că imaginea este poate prea dură ori politica spitalului nu permite) sunt de apreciat că sunt aproape de mămici. Din fericire nu am văzut astăzi mame singure ca altădată, ci numai perechi!

Bravo tătici, felicitări mămici!

Mai multe despre naștere într-un articol viitor, acum merg în salon.

Sarcină fără probleme, naștere ușoară și refacere rapidă!

Legat de sarcină, poate te mai interesează articole ca:

Dacă ți-a plăcut De azi sunt tată și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

 

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: