Noaptea de Înviere

Noaptea de Înviere

Noaptea de Înviere

Cum biserica a devenit neîncăpătoare, curtea bisericii și anul acesta s-a dovedit neîncăpătoare. Chiar și așa, cu o jumătate de oră înainte de miezul nopții strada dintr-o dată s-a aglomerat de un șir indian de mașini care deșertau enoriași grăbiți să ia lumină și să fugă înapoi. Genul eficient.

Cert este că în curând s-a blocat definitiv strada de lume, mai evlavioasă, mai gălăgioasă, tineri sau mai în vârstă. Și mulți copii. Unii mai adormiți, alții foarte vioi (asta o fi ora normală pentru ei sau pur și simplu au energie?!)

La un moment dat unul dintre părinți încearcă să-și facă atent copilul, în sensul de a asculta slujba care era amplificată și în curtea bisericii , dar și în preajma acesteia. La care copilul, candid, replică: ”Știu melodia!” Moment de pauză. Părintele întreabă, de unde de la școală, de la ora de religie? Copilul neagă. Părintele contrariat continuă: ”De la MTV, de unde?!” Copilul neagă în continuare, dar nici nu este dispus să dea explicații. O fi de anul trecut? N-am aflat.

Un câine comunitar alb, dar cu jumătate de cap maro, se strecoară printre picioarele noastre probabil nedumerit de agitația de la acea oră. Se mai liniștește și începe să dea din coadă când e mângâiat pe cap de lume.

De prin apropiere aud un glas de copil care le spune părinților că știe un joc cu ouăle care se ciocnesc. Părinții se fac că nu aud. Copilul nu insista, clar părinții n-au chef de joacă…

Alt copil își întreabă obsesiv părinții când vine Luminița. Să fie sor-sa? O vecină? O prietenă? Neprimind răspuns de la părinți, decât de fiecare dată un lung ”șșșșșșșșșșt”, în sfârșit îmi pică și mie fisa cine este ”Luminița”!

Începe un murmur, se dă lumină

Începe agitația. Reușesc să iau lumină pe care o împart la rândul meu. La un moment dat ia de la mine luminiță și tatăl copilului cu ”Luminița”. O dată. Se stinge. Încă o dată. Iar se stinge. A treia oară îi iau candela, o aprind de la a mea, i-o dau înapoi. Pe a lui. Plec nu fără să mă uit încă o dată. Nu s-a mai stins. Seară răcoroasă, dar fără un pic de adiere de vânt. Cum o fi reușit să o tot stingă?

În câteva minute cel puțin jumătate din oameni se îndreaptă deja spre case. Restul rămân în continuare la slujbă. E trecut binișor de miezul nopții și continuă să vină oameni spre biserică. Unii vin să audă slujba, alții vor doar lumină. O pereche din fața mea este acostată, însă perechea cu lumină le oferă replica: ”Scoți tu capacul de la candelă? Frige!” Doritorii de lumină se lasă păgubași, trec și pe lângă noi (fără să mai manifeste vreo dorință de lumină, probabil văzând că și noi avem tot candelă…) de data asta îndreptându-se spre biserică, probabil în ideea de a găsi pe cineva cu lumânare. Slabe speranțe. Sau o candelă fără capac…

Indiferent de câte discuții sunt în această perioadă privind biserica, de criticile la adresa slujitorilor acesteia, indiferent dacă există o campanie țintită sau nu, dacă suntem credincioși sau nu, dacă mergem la biserică sau nu, un singur lucru nu putem pune la îndoială: românii au mers aseară în număr mare la slujba de Înviere.

Hristos a înviat!

Dacă ți-a plăcut Noaptea de Înviere și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: