Despre animale și animăluțe

Despre animale și animăluțe

Despre animale și animăluțe

Sunt oameni care adoră animalele și dacă văd vreun semen insensibil la un câine amărât de pe stradă sau, mai rău, că aruncă cu o piatră după el, ei bine sunt în stare să strângă acel om de gât pentru acest gest.

Sunt oameni care pur și simplu nu suportă animalele. Nu contează că e o pufoșenie blănoasă, o mâță gata să-ți toarcă în brațe sau un câine gata să țopăie în  jurul tău dând bezmetic din coadă. Nu le suportă și basta.

Și unii și alții din aceste extreme găsesc o mulțime de justificări dar și de acuze la adresa celeilalte tabere

Numai că lucrurile nu sunt foarte simple. Mai sunt cei care au un câine și susțin sus și tare de pildă că nu suportă pisicile. Probabil cel mai auzit „argument” pe care îl aduc aceștia este că pisicile sunt… perverse. Pe bune?!

Sunt și cei care au avut la un moment dat, cel mai probabil prin copilărie, o experiență (mai puțin fericită) cu vreun colțos de câine și care nu pot sau nu vor trece toată viața peste acea traumă.

Câinele meu

Sunt unii care cu toate că au un animal pe la casa omului, de cele mai multe ori un câine sau chiar o pisică, dacă văd alt câine pe strada aruncă cu piatra în el. Nu că l-ar amenința pe el. Nu că ar fi în  zgardă cu câinele din dotare și de frică să nu îl pape cel vagabond aruncă cu piatra. Din principiu. Care? Nu știu. Din plăcere? Nu știu. Din alte motive? Probabil.

Câinele de la țară

Sunt câini, prin bătăturile unor gospodari care sunt priponiți non-stop (sau cei mai fericiți doar ziua), uneori nici măcar cu un lanț, ci cu o sârmă care nu le permite să se miște în voie, ci o chestie de maxim 1 metru. Să fie răi.

Unora le mai este și administrată câte o bătaie. Să fie răi.

Unora li se mai taie și coada. Să fie răi.

Unora li se dă extrem de puțin de mâncare, de cele mai multe ori o coajă de pâine și mai rar un os. Să fie răi.

Am auzit, nu o dată, justificări de genul „păi, ce-i porc să-l îngraș, că doar nu mănânc câinele”… Unii se mai scarpină în cap și scuipă cu năduf când acești câini scapă din bătătură și fug mâncând pământul fără să se mai întoarcă, uneori după ce își astâmpără foamea cu câte vreo găină…

Câinele de la bloc

Sunt proprietari de câini care-și scot prin fața blocului sau prin parc blănoșii în lesă sau nu, cu botniță sau nu, iar aceștia invariabil fac pe lângă pișu și câțiva cârnăciori. Extrem de rar am văzut că stăpânul să facă ce ar trebui să facă și ceea ce fac toți oamenii normali de prin vest: să-și pună mănușă în mână, să scoată pungulița, să se aplece și să strângă după câinele lui. Prea mult efort…

”Iubesc câinele dar urăsc omul”

Pe de altă parte, un echilibru există, am început și voi sfârși și cu cei care își pupă animalul în botic, declară că iubesc animalele dar pot arăta și o viscerală ură la adresa unor semeni de-ai lor, mai ales dacă aceștia declară nonșalant că nu iubesc animalele.

Poate doar le plac animalele. Sau poate doar unele li se par mai drăguțe decât altele.

Există animăluțe, dar există și animale

Aristotel parcă spunea că omul este un animal social. Unii se justifică în cel mai inocent mod posibil că au înșelat datorită instinctului animalic din ei. Alții se declară și în zile noastre animale politice, de pildă.

Ham-ham să ne auzim de bine și nu dați cu piatra!

Dacă ți-a plăcut Despre animale și animăluțe și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: