Dăruim bunătate

Dăruim bunătate

Dăruim bunătate

În cele ce urmează vreau să vorbesc despre cum putem să-i ajutăm pe cei care au nevoie de noi, pe cei mai puțin norocoși decât noi.

Pe cei mai în vârstă decât noi resemnați, unii abandonați, bolnavi. Îi găsim în azil. Denumit mai nou, oarecum pompos, centru de seniori.

Pe copiii abandonați, indiferent ca au câteva zile sau se apropie de majorat, că sunt perfecți sănătoși, măcar fizic, sau cu probleme grave.

Că tot suntem în postul Paștelui

Și mulți țin post. Nu voi discuta acum despre post sau cum unii se raportează la post ca la o simplă dietă fără carne. Dar este un bun prilej de a ne îndrepta gândul, măcar zilele acestea, către aceste suflete cărora, din puținul nostru, le putem aduce puțină bucurie.

Nu vreau să folosesc cuvântul donație, a da este mult prea impersonal. Când oferim ceva din bunătate, din tot sufletul, dăruim. Și putem dărui.

Putem dărui, dar rar o facem…

Putem să mergem la unul dintre aceste centre. Uneori, este suficientă doar prezența noastră. Să vorbim să-i alinăm pe cei de acolo. Să le oferim o vorbă bună. Bineînțeles că ajută și alimente, fructe, o haină.

Putem dona bani. Sunt fundații. Sunt campanii TV sau radio. Putem da un sms. Se pot face multe cu acești bani. O simplă saltea nouă și somnul unui copil sau a unui vârstnic poate fi mai bun. Contează!

Putem să o facem fără să știe nimeni sau putem să ne înscriem că vom participa la nu știu ce campanii pe FB. Nu contează că unii vor interpreta că o facem pentru imaginea noastră. Nu despre asta este vorba, ci despre faptul că măcar unul dintre cei pe care îi ai în lista de prieteni alege să-ți urmeze exemplul. Contează că dăruiești, nu că vecinul comentează ”ia, uite și acum trebuie să știe toată lumea!”. Să știe, mai mult ca sigur că vecinul care comentează este exact cel care nu dăruiește…

Putem sa ne gândim cum putem ajuta familiile sau oamenii care trec prin momente delicate. Care sunt amărâți. Care sunt șomeri. Care au mulți copii. Cei cărora le vine să întrebe ”cine i-a pus” mai bine s-ar întreba dacă ei ar fi fost unul dintre acei mulți copii ar mai pune întrebarea asta. I-ar ajuta cu ceva întrebarea asta? Sau ar conta ca cel care are și poate să îi dăruiască o haină, un sandviș sau poate un job tatălui?

A murit bunul simț? Mai există compasiune? Bunătate? Dragoste de aproape? Vrem să ajutăm?

Depinde de fiecare dintre noi ce vom face azi sau zilele următoare pentru a răspunde la întrebările de mai sus.

Dacă ți-a plăcut Dăruim bunătate și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: