a-murit-bunul-simț

A murit bunul simț

A murit bunul simț

Multe lucruri despre care credeam că mă pregătesc pentru a deveni un om bun, complet, matur, civilizat, gata de a lua viața-n piept s-au dovedit (cam târziu, ce-i drept) că mi-au creat un real handicap de adaptare.

Primul lucru care-mi vine în minte este bunul simț, de unde și titlul de mai sus. Locul acestuia a fost luat de tupeu. Tupeu agresiv. Tupeu finuț. Persuasiv. Tupeu golănesc. Orice tip de tupeu. Tupeu nesimțit.

Bunul simț în trafic

Schimbi banda în trafic fără să te asiguri. Ori te sprijini în claxon în milisecunda în care culoarea de la semafor este verde. Motocicliștii din trafic te enervează când fac slalom printre mașini dacă ești șofer. Sau te enervează șoferii că nu se dau la o parte din calea ta dacă ești motociclist. Sau mai rău dacă ești biciclist.

Bunul simț în parcări

Este de ajuns să pui mașina pe avarii și lejer poți parca oriunde, oricât.

Jumătate din mașini sunt echipate cu cârlig de remorcare, nu pentru că ar avea vreo remorcă, ci dacă cineva îi bușește din spate, acela să aibă daune cât mai mari, eventual la blocul motor.

Mașinile (unele de zeci de mii de euroi) sunt parcate alandala tocmai lângă locuri de parcare, că deh alea costă. Se parchează pe locuri destinate celor cu handicap, având scuza supremă că handicapul nostru este tocmai că nu găsim alt loc de a parca.

Obiceiuri. Nu de bun simț.

În loc să conducem, butonăm telu’ sau ne scobim adânc în nas ori ne rujăm sau te miri ce, care-mi aduce aminte de Mr. Bean când se spăla până și pe dinți în mașină.

Dacă ești bărbat te unge pe suflet să vezi o șoferiță care dacă face mai multe manevre într-o parcare o înjuri birjărește, demonstrându-ți (evident, de parcă mai era nevoie încă o dată) că n-au ce căuta la volan. La cratiță!

Ești cel mai grăbit și dai flash-uri melcilor din fața ta. Că te crezi un Titi Platină acoperit cu diamante într-un circuit unde alergi după pole position. Și, bineînțeles, după ce execuți o depășire prin dreapta te bagi în fața melcului care nu se dădea la o parte și frânezi brusc…

Că tot a venit căldura dai geamurile jos și dai muzica (însă doar după gustul tău aia e muzică) la maxim.

Dar chiar nu-mi propusesem să scriu despre bizoni, ci doar de bunul simț. Devenim prea nerăbdători, prea nervoși, prea nepăsători.

Bunul simț la metrou

OK, n-ai mașină, motor sau biclă. Dar tot ai vrut să te dai jos din metrou, dar fix în fața ușii se înființează cei ce vor să urce. Cei pe care îi doare la bască că tu vrei să cobori. Despre asta e vorba.

Despre moartea bunului simț putem vorbi, din păcate, foarte mult. Până rămân fără spațiu pe server:)

Dacă ți-a plăcut A murit bunul simț și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Comentarii Facebook

3 comentarii

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: