mersul la sală

Mersul la sală

Mersul la sală

Cum sărbătorile de iarnă au cam trecut de ceva vreme, dar rezultatul meselor bogate se vede, mai bine zis se simte, am luat hotărârea să merg și eu la sală. Nu că aș fi un obișnuit sau fan al acestei îndeletniciri. Am mai încercat dar nu s-a prins. Așa că de data asta am zis că un abonament pe trei luni sigur mă va determina, dacă nu banii dați de el, măcar ca în cele trei luni să-mi găsesc ceva timp (și chef) să fac o vizită locației de tortură.

Locația destul de aproape de job, cu sală suficient de mare și bine dotată, există și bazin, nelipsita saună, deci condiții ideale. În cazul în care aș fi un practicant ideal și eu.

Dimineața, înainte de job am mai încercat. Merită pentru că e foarte liber și apoi nu mai pierd timp seara după job când intervin altele. Însă, prea solicitant pentru mine. De la o vârstă probabil contează o oră în plus de somn.

Așa că am rămas la programul de seară. Locația este mai deosebită, dar mai bine să povestesc ce și cum.

Prima dată zic să merg la sală, nu la bazin

Până acolo drumul la vestiar. Un vestiar imens. Primesc cheia cu numărul 300 și ceva. Mă uit de curiozitate. Da, erau și celelalte până la 300! Mă schimb rapid și urc la sală. Nu mă interesează greutățile (nu vreau să devin mai rotund, am deja o greutate în jurul taliei), așa că mă îndrept spre una din cele vreo 10 benzi de alergat. Încep să alerg. Ușurel, că e multișor de ultima dată. Aparatul foarte profi. Se vede că am lipsit ceva. Poți vedea programul TV, monitoriza efortul într-o aplicație pe mobil etc. Un tip se folosea de mânerele unui aparat de alergat pentru a-și întinde picioarele pe el. Spunea altcuiva că face stretching. Observând că mă uit probabil cam ciudat la el, abandonează stretching-ul la bandă și începe să șteargă urmele lăsate foarte tacticos cu prosopul din dotare. Atât de urât mă uitam?

După de alerg să-mi dau duhul pe banda aia și încep să respir ca o locomotivă cu aburi realizez că ar fi bine sa iau o pauză. Definitivă. Mă gândesc și la ziua de mâine că nu aș vrea să ma târăsc. Așa că părăsesc, de data asta eu tacticos sala. Mă întorc la vestiar pentru un duș. Acolo, uitându-mă mai bine de jur împrejur încep să mă întreb dacă ceilalți și-au pierdut prosoapele. Mai ales că la intrare era o doamnă care te obliga să iei două, unul mic și unul mare. Nu sunt pudic de fel, dar mai rar am văzut atâta lejeritate de afișare ostentativă și cu mare mândrie a bărbăției în balans a celor care ieșeau sau se duceau spre dușuri. Clar, îmi spun, am îmbătrânit, au trecut vremurile când mergeam la sală și era modă să îți pui un prosop în jurul taliei.

Fac un duș, alături observ și saunele

Umedă și uscată. Intru în cea uscată. Era goală. După câteva minute intră un tip scund și slăbuț. Evident fără prosop. Politicos mă întreabă dacă mă deranjează faptul că intenționează să pună niște apă peste pietrele încinse. Nu obiectez. Imediat mai intră un tip la fel de slăbuț dar cu vreo două capete mai înalt decât primul, iar după formulele de salut reciproc se pare că se cunosc:

“- Ce faci ‘oaie, aici erai?

– Da ‘oaie, ce vrei?

– Sa ți-o dau nițel, dacă tot întrebi!”

După care dialogul a continuat, cam în același registru colorat, dar nu mai m-a interesat unde să i-o dea, ce să-i dea și așa mai departe pentru că am schimbat sauna uscată cu cea cu aburi.

Intru în sauna umedă. Acolo iar mă simt în plus. Erau trei tipi. Toți bărboși. La fel de goi și ei. Dar cel puțin erau pe silent.

După ce se scurge și ultima picătură de apa din mine ma târăsc afară din saună iar spre duș.

De la duș, spre vestiar îmi dau seama că sunt singurul pe contrasens, întrebându-mă dacă ar trebui să mă simt oarecum jenat că sunt singurul cu prosop de jur împrejur.

Termin aventura cu mersul la sala pe ziua de azi, în timp ce mă îmbrac și realizez că atâtea unități monetare din Botswana cu același nume ca stațiunea din Croația nu am văzut în viața mea într-o singură zi. Chiar dacă am mai practicat prin tinerețe ceva sport și nu e prima dată când ajung la vestiar.

“Danga-langa, danga-langa

Sună-n asfințit talanga…”

Dacă ți-a plăcut Mersul la sală și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: