Tată de fată

Tată de fată

Tată de fată

Înainte de toate cred că ar trebui să facem abstracție de cei care declară sus și tare (de parcă ar comanda) că vor neapărat băiat. Eventual se mai și îmbată (și nu de fericire) când aud că vor fi tați de fete. Fiind nemulțumiți, dezamăgiți sau mai rău considerându-se oarecum trădați. Oricum, aceștia nu prea au cum să nimerească pe această pagină.

Dar, fiind optimist din fire, cred ca fiecare dintre noi chiar dacă greșim, avem măcar obligația să ne dăm seama de acest lucru. Singuri sau ajutați. Să învățăm ceva chiar și din aceste greșeli pentru a nu le mai repeta. Dar și pentru a repara, unde se mai poate.

Cred ca tații, oricât de diferiți sunt, pot avea unele puncte comune.

Și aici voi vorbi despre tații de fete, fiind unul dintre aceștia.

Da, recunosc că la un moment dat (pe la începutul primei sarcini) îmi puneam probleme dacă o sa mă descurc. Cum mi-ar sta în ipostaza de a fi înconjurat de pildă de păpuși, plușuri, și nu de lucruri mai familiare. Adică de soldăței, mingii de fotbal și întreg “arsenalul” cunoscut al oricărui băiat. Mai ales că am fost singur la părinți.

Odată cu nașterea lucrurile s-au simplificat. A devenit ceva natural. Am învățat din mers cum stau lucrurile, iar numai amintirile grijilor (oarecum justificate la acea dată, mai mult din lipsă de experiență) mă fac și acum să zâmbesc. Cum spunea cineva chiar dacă biologia ne face părinți, doar inima ne face Mamă și Tată.

Sunt unii bărbați care cred că se termină lumea dacă nu vor avea cu cine să bată mingea de fotbal. Apropo, și fetele pot face asta!

Alții abia așteaptă să privească un meci împreună cu cel mic îmbrăcat în roșu-albastru, alb-roșu sau mai știu eu ce culoare de club. Și să-l ducă neapărat pe stadion. Eventual în galerie.

Alții se gândesc că trebuie să își mai cenzureze limbajul în prezența unei fete…ca deh, “dacă-i băiat trebuie să știe toate prostiile de pe lume, să nu-l ia lumea de fraier”.

Sau cei care se întreabă cu cine se să ciocnească și o halbă de bere.

Celor de mai sus le spun că tații de fete au cu ce se mândri.

Apoi, într-un mod oarecum involuntar dar benefic, un tată de fată poate fi în multe feluri. Dar cred ca ultimul lucru este să poți fii misogin.

Dacă ești prezent

Asta dacă ești aproape de copil. Dacă treci împreună prin toate etapele. Încerci să dai răspunsuri potrivite unor întrebări la care ești mai în măsură decât mama. Din varii motive. De la faptul că ne completăm, până la faptul este nevoie și de viziunea tatălui. Care nu trebuie sa fie la 180 grade diferită față de cea a mamei. Dar poate fi diferită abordarea.  Mare atenție însă la fina linie de demarcație. Părinții ar trebui să aibă un limbaj unitar. Nu unul hăis și celălalt cea.

Câteva cuvinte trebuie să spun și despre anumiți proaspăt tătici de fete. Cei care declară că “vor avea ei grijă de fata lor când va crește să nu se apropie de ea picior de băiat”. Știți discursul și vizualizați scena a la Bundy cu tocul ușii. Poate ușor distractiv la prima vedere, dar tiran în esență. Dar și unii dintre acești declarați duri ușor-ușor am văzut că se dau pe brazdă:)

Sunt multe de spus, dar m-aș lungi prea mult, însă în nici un caz nu vreau sa fac apologia taților de fete. Asta sunt eu, despre asta vorbesc. Nu știu dacă în viitor nu voi fi și tată de băiat și atunci ne vom reauzi cu mai multe argumente și de pe cealaltă parte a baricadei…

Dacă ți-a plăcut Tată de fată și vrei să te țin la curent cu ce mai scriu, te invit să te abonezi la Newsletter.

Poți să urmărești și pagina de Facebook.

Sunt prezent și pe Instagram.

Foto: Pixabay

Comentarii Facebook
%d blogeri au apreciat: